Eu am invatat ca ceaiul se bea doar cand esti racit. Cat de gresit! Ceaiul poate fi o bautura la fel de subtila precum un vin, si care vine insotita de un ritual special, asa cum am descoperit mai jos…
Ati auzit despre "ceaiul de la ora cinci", nu? Nu despre emisiune e vorba, ci despre obiceiul britanic de a bea ceai la o anumita ora a zilei. Cu o istorie veche de peste 400 de ani in spate, ar fi fost greu sa dispara atat de repede. Astazi, placerea de a bea un ceai impreuna cu ritualul pregatirii lui sunt intretinute peste tot in lume cu ajutorul magazinelor de specialitate care au aparut pe strazile marilor orase. Da, exista inclusiv in Bucuresti! Trebuie doar sa stii sa le vezi. Un astfel de spatiu este Demmers Teehaus (Str. Academiei nr. 9; tel. 021.310.33.96), de unde risti sa pleci mai sarac in bani, dar cu bratele incarcate cu tot felul de bunatati. Și nu ma refer doar la ceai aici (din care puteti gasi peste 200 de sortimente in magazin), ci si la tot felul de delicatese si obiecte asociate prepararii ceaiului.
O scurta istorie a ceaiului
Sa o luam insa cu inceputul. Foarte multa lume asociaza ceaiul cu Marea Britanie, lucru cat se poate mai fals. Legenda spune ca ceaiul a aparut in 2737 i.Hr., atunci cand frunze din planta de ceai au cazut intr-un bol cu apa fierbinte. Intamplarea face ca apa sa-i fi fost destinata chiar lui Shennong, imparatul Chinei, iar acesta, gustand din ea, a observat ca are o noua culoare si un gust placut. A fost prima data (stiuta) cand s-a baut ceai. Cat despre britanici, ei au preluat obiceiul mult mai tarziu, in jurul anului 1600, de la… francezi (curtea Regelui-Soare tocmai descoperise bautura-minune, iar cei care aveau acces la ea beau si cate 40 de cani pe zi, fiind increzatori in puterile ei benefice). Odata cu deschiderea rutelor de navigatie catre China, importurile de ceai au inceput sa curga, fiind platite intai cu argint, apoi in natura, cu opium. Povestea "ceaiului de la ora cinci" e simpla: englezii obisnuiau sa aiba doar doua mese pe zi, micul-dejun si cina, iar ora cinci s-a dovedit potrivita pentru a adauga o mica gustare. In spatiul carpato-danubiano-pontic, istoria a facut ce-a facut si ne-a deschis de timpuriu gustul catre cafea, nicidecum catre ceai.
In perioada interbelica insa, protipendada din tara a preluat, tot dupa modelul frantuzesc, ideea "ceaiurilor dansante": tinerii, fete si baieti, se intalneau in casa unuia dintre ei si socializau, la o cana de ceai, bineinteles. Ei, acum dupa ce v-ati informat, ia sa vedem, nu-i asa ca va bate gandul unui "ceai dansant"? Daca raspunsul este da, aveti mai jos cele mai potrivite accesorii pentru o sueta reusita.
Bombilla & Bombacha – Set special de pai si bol folosit pentru prepararea ceaiului mate, baut in America, de Sud. Pret: 35 lei bolul, 35 lei paiul.
Dispozitive de diferite marimi, folosite pentru a infuza ceaiul. Preturi cuprinse intre 15 si 50 de lei.
Rum Kandis – cubulete de zahar brun candel, pastrate in rom jamaican. Pret: 18 lei.
Tea dropper – dispozitiv care impiedica varsarea ceaiului din ceainic.
Pret: 12.5 lei.
Cana din ceramica, cu sita in interior (utila pentru cei care nu au infuzoare). Pret: 55 lei.
Cutie din ceramica cu lingurita magnetica, pentru depozitarea ceaiului, Pret: 59 lei.
Special: Cartea Ceaiului – Okakura Kazuko. O prezentare frumoasa si usor de inteles a istoriei si ceremoniei ceaiului, precum si a gandirii nipone. Editura Nemira, 29,90 lei.
