Nici nu au început Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci că deja deţin câteva recorduri. Cu o investiţie de peste 50 miliarde dolari, JO de iarnă 2014 vor fi cele mai scumpe din istorie. Soci este capitala olimpică cea mai extinsă ca lungime, oraşul etalându-se pe mai bine de 100 kilometri pe litoral. În plus, nici un alt sit olimpic nu a cunoscut un destin atât de bogat şi extraordinar ca Soci.
Cercul lui Putin
Destinate să pună în valoare puterea Rusiei lui Vladimir Putin, JO de iarnă pot pune însă în evidenţă şi problemele crimei organizate, ale corupţiei statului, ca şi ale ameninţării teroriste pe teritoriul său. Comitetul Olimpic a alocat bani pentru Soci şi, potrivit mărturiilor, crima organizată a fost prezentă pe tot traseul construirii noului Soci olimpic. Când Comitetul a atribuit Rusiei JO de iarnă din 2014, la 4 iulie 2007, miliarde de dolari au început să fie deplasate în Caucazul de Nord. Şi, curând, şantierul a fost marcat de numeroase scandaluri, corupţie, explozia costurilor, muncă ilegală… Soci este şi o vitrină dragă lui Putin pentru a dovedi puterea ţării sale într-o regiune, cea a Caucazului, frecventată de grupuri islamiste.Sub fiecare realizare modernă a Rusiei se află o poveste ascunsă care poate fi relevantă. La Soci, istoria subterană este cea care îl priveşte pe Putin şi vizează micul cerc din jurul său, care a profitat din plin de construirea sitului olimpic. Câştigătorii reprezintă un grup restrâns, cu rădăcini care se întind până la începuturile carierei la Sankt Petersburg.
Prim-ministrul rus, Dmitri Medvedev, odată director la Gazprom, cel mai mare extractor mondial de gaz şi cea mai mare întreprindere publică din Rusia. În anii 1990, el şi Alexei Miller, actualul şef al Gazprom, au lucrat în administraţia oraşului Sankt Petersburg alături de tânărul Vladimir Putin. În oraşul de pe Neva s-au întâlnit cu Boris şi Arkadi Rotenberg, cei doi fraţi iniţiindu-l pe Putin în sambo, o artă marţială dezvoltată în anii 1930 pentru a ajuta combatanţi sovietici în luptele de aproape. Fraţii Rotenberg au făcut prima lor avere în afaceri cu gazoducte, ca furnizori principali ai Gazprom. Ei controlau şi cea mai mare întreprindere termică din lume, cu sediul la Moscova, numită TEK Mosenergo, filială a Gazprom. Mosenergo a obţinut contractul de construire a unei noi centrale electrice în Adler, destinată să alimenteze cu electricitate locurile de patinaj olimpice. Toate întreprinderile controlate de Rotenberg au obţinut contracte legate de Jocurile Olimpice, în valoare de 7,4 miliarde dolari. Potrivit unui raport alcătuit de opozanţii politici din Rusia, în ultimii doi ani, averea personală a fraţilor Rotenberg a crescut cu 2,5 miliarde dolari.
La Krasnaia Poliana, situată în nişte chei abrupte, echipele de constructori au muncit printre nori la o nouă cale ferată. Când norii se risipesc, se pot vedea vârfurile pline de zăpadă ale munţilor. Pe pista de bobsleigh din Soci, pârtia formată pentru curse produce viteze de până la 80 km pe oră.
Mai departe, în vale, în staţiunea de schi Laura, deţinută de Gazprom, mai multe zeci de ofiţeri militari în ţinută de camuflaj au apărut de la o conferinţă şi filtrează buticurile din apropiere. Peste râul Mzymta se vede tentaculara Rosa Khutor, staţiunea balneară a lui Potanin, un oligarh apropiat de şeful de la Kremlin. Staţiunea nu va avea pic de zăpadă în perioada JO, dar există instalaţii de stocare pentru 700-800 metri cubi de nea.
Contracte pentru amici
În urmă cu un an, Putin a venit la Soci şi a inspectat mai multe proiecte privind săriturile la schi. Proiectele erau executate cu întârziere şi inginerii au trebuit să schimbe amplasamentele de mai multe ori după ce s-a constatat că siturile iniţiale nu erau stabile din punct de vedere geologic. Şi trebuia construită o nouă rută în munţi, în valoare de 200 milioane dolari. Akhmed Bilalov, vicepreşedinte al Comitetului Olimpic rus, însărcinat cu toate aceste proiecte, era şi preşedintele Northern Caucasus Resorts, societate însărcinată cu construirea instalaţiilor turistice din regiune aparţinând statului. Putin a cerut asistenţilor un buget iniţial de 40 milioane dolari, dar a fost informat că preţul trambulinei de schi a atins 265 milioane.
A doua zi, Bilalov a fost dat afară şi a fugit din ţară. Firma este acum controlată de Sberbank, o instituţie financiară de stat, iar preşedintele ei este German Gref, inutil de a mai aminti că a lucrat cu Putin în administraţia Sankt Petersburgului.
Departamentul de Interne din Soci a condus numeroase anchete legate de fonduri dispărute şi a depus plângeri penale privind organismul olimpic şi firmele subcontractoare legate de construcţia stadionului olimpic, patinoarul principal şi diverse alte obiective. Totalul fondurilor furate, arată procurorii, se apropie de 800 milioane dolari. Există speculaţii potrivit cărora după încheierea JO statul va lansa o serie de acţiuni în justiţie vizând transferul proprietăţii mai multor întreprinderi mari de construcţii către persoane apropiate de Kremlin. Şi, potrivit media occidentală, acest tip de furt, devenit o rutină, este finanţat de statul rus.
Pentru JO, pentru a crea o rută între litoral şi munte, responsabilii ruşi au conceput o linie de transport ce combinăşoseaua şi calea ferată şi care leagă Adler de Krasnaia Poliana. O construcţie complexă, cu 45 de poduri şi 12 tunele, care a devenit cel mai important contract de construcţie din istoria rusă, iniţial estimat la 2,85 miliarde dolari şi reevaluat în prezent la 9,4 miliarde, bani cam mulţi pentru o rută de 30 mile şi care va fi rar folosită după finalul JO. Natural, Căile ferate ruse, monopolul căilor ferate de stat, a obţinut proiectul, preşedintele companiei, Vladimir Iakunin, fiind altădată prim-secretar la misiunea rusă la ONU.
Din 1991, a intrat într-o întreprindere privată din Sankt Petersburg, unde şi-a cumpărat o datcha alături de cea a lui Putin, debutul unei lungi asocieri.
Când s-a luat decizia construirii liniei Adler-Krasnaia Poliana, lucrările au fost încredinţate către două societăţi, ambele legate de apropiaţi şi chiar de soţia lui Iakunin.
Gennadi Timcenko, un alt aliat al lui Putin din Sankt Petersburg şi co-fondator al Gunvor, una din cele mai mari firme de comerţ al cărbunelui din lume, deţine 25% din una dintre cele două firme „norocoase”.
Putin deţine două reşedinţe de campanie în regiunea Soci, în apropierea datchei lui Medvedev, pe proprietatea staţiunii Gazpromului. Potrivit UNESCO, statul rus a construit o datcha privată pe un site UNESCO sub pretextul cercetărilor meteorologice.
Secretul murdar al Olimpiadei de la Soci: MAFIA
Potrivit Vanity Fair, ce citează un contractor străin care operează la Moscova, în toate operaţiunile sale legate de Olimpiada de la Soci acesta n-ar fi văzut niciodată vreun buget pus pe hârtie la Soci. Banii fiind alocaţi de stat, nimeni nu şi-a bătut capul să ţină contabilitatea. Atunci când cele 50 de miliarde au început să curgă, acest şuvoi de bani a atras puternicele clanuri mafiote care operează în Rusia şi în Caucaz. Acum, se pare că acestea se află în război deschis pentru a controla Soci-ul.
În după-amiaza zilei de 16 ianuarie 2013, în timp ce intra în restaurantul Stary Phaeton din Moscova, Ded Khasan (Bunicul Hassan), pe numele lui real Aslan Usoyan, a fost împuşcat în gât de un lunetist. Al doilea glonţ l-a lovit în spate şi în câteva minute bătrânul în vârstă de 75 de ani era mort. În urmă cu 16 ani, acesta mai supravieţuise unei tentative de asasinat, dar nu la Moscova, ci la… Soci, staţiune pe care o cunoştea foarte bine.Aslan Usoyan ilustrează cel mai bine amestecul pestriţ de etnii şi legături care caracterizează mafiile ce operează în Rusia şi Caucaz. Usoyan nu era rus, ci kurd din Georgia. Şi cu toate acestea, activitatea sa de crimă organizată în Rusia data din anii 60, când a beneficiat de legături la nivel înalt. Aceste legături, în special cu serviciile de securitate ruse, dar nu numai, i-au permis să construiască un imperiu al crimei care număra nu mai puţin de 300.000 de „soldaţi” şi care s-a ocupat cu de toate, de la traficul de heroină din Afganistan la spălare de bani, trafic de bunuri furate şi, bineînţeles, extorcare.
După ce Comitetul Internaţional Olimpic a anunţat că acordă organizarea jocurilor de iarnă Soci-ului, în 2007, Khasan l-a desemnat pe unul din locotenenţii săi, Alik Minalian (de origine armean), să declanşeze operaţiunile de extorcare a companiilor de construcţii care urmau să fie implicate în proiectul olimpic, scrie Vanity Fair. Reţeaua Khasan îşi lua, de asemenea, procente din contractele de muncă semnate, din tranzacţiile imobiliare care au explodat la Soci după 2007 şi din comerţul cu bunuri din port. Potrivit unor surse din serviciile de securitate citate de The Guardian, întreaga promenadă pitorească din Soci, cu hotelurile şi restaurantele sale, era controlată de reţeaua Khasan. „Era ca un fel de al doilea guvernator neoficial în Soci”, a declarat o sursă locală.
O descindere ca în filme
Potrivit Vanity Fair, singura problemă a lui Khasan era că un alt mafiot georgian, Tarial Oniani, cunoscut drept Taro, îşi dorea, la rândul său, o felie din tortul de la Soci. Astfel că în 2009, Alik, omul lui Khassan,a fost împuşcat, cel mai probabil din ordinul lui Taro, în centrul Moscovei. În luna iulie a aceluiaşi an, cei doi capi mafioţi s-au întâlnit la bordul yacht-ului lui Taro, pe râul Moscova, într-o încercare de a ajunge la o înţelegere. Cumva, poliţia a fost informată, agenţii cu cagule pe faţă au descins la bord pe frânghii din elicoptere şi au subminat „conferinţa de pace”. 37 de persoane au fost arestate şi rivalitatea dintre cei doi a crescut. Un an mai târziu, în 2010, succesorul lui Alik în fruntea „afacerilor olimpice” ale lui Khasan, Eduard „Crapul” Kakosyan, era împuşcat în plin centrul frumosului oraş olimpic, Soci.
Moartea lui Khasan a declanşat o luptă pentru supremaţie mafiotă în jurul Soci-ului cum nu a mai existat o alta. Un expert american în mafia rusă, citat de The Guardian a comparat situaţia de acum cu cea de dinaintea primului război mondial: Nimeni nu vrea război, dar tensiunile se acumulează şi nu e nevoie decât de scânteie să se declanşeze conflagraţia. Un alt personaj mafiot cu interese în jurul oraşului Soci este Rovhan Djaniev, un etnic azer de această dată, care pare să fi jucat, la rândul său, un rol în asasinarea lui Khasan. Pe 20 ianuarie, unul dintre locotenenţii săi a fost împuşcat mortal foarte aproape de Soci, în capitala abhază, Suhumi. O săptămână mai târziu, un alt cap mafiot, Rufat Nasibov, cunoscut după numele său de clan drept Rufo Gangianski, era ucis la Moscova. Ulterior, Djaniev era arestat la Baku, ca urmare a unei înţelegeri între serviciile secrete ruse şi cele azere.
Problema este însă că mafioţii se bucură de protecţia serviciilor secrete ruse (în special a FSB, fostul KGB), cât şi ale celor din fostele republici sovietice. Potrivit unei surse interne citate de The Guardian, „de câte ori facem o arestare importantă în rândurile clanurilor, acesta dă un telefon şi în scurtă vreme mi se cerea să îl eliberez”. Mita pentru agenţi poate consta într-o plată unică ce se poate ridică până la 300.000 de dolari şi în plăţi lunare cuprinse între 10.000 şi 30.000 de dolari.
Păcatul originar al Olimpiadei
Această omniprezenţă a Mafiei în fundalul Olimpiadei de la Soci nu este întâmplătoare, de vreme ce chiar câştigarea organizării acestei Olimpiade pare să fie datorată unui mafiot. O anchetă realizată la sfârşitul anului trecut de ABC News a scos la iveală faptul că unul dintre „oamenii de afaceri” care au ajutat la obţinerea de către Soci a organizării Olimpiadei este un anume Gafur Rahimov, pus în prezent sub acuzare în Uzbekistan pentru activităţi criminale. Craig Murray, fost ambasador al Marii Britanii în Uzbekistan, l-a descris pe Rahimov drept „unul dintre primii patru sau cinci cei mai importanţi oameni în traficul de heroină din lume. Este în mod absolut un gangster important şi periculos”.
Cu toate acestea, în 2007, imediat după votul CIO, preşedintele Comitetului Olimpic Rus i-a mulţumit public lui Rahimov pentru munca depusă de unul singur pentru a obţine voturile unor ţări din Asia „fără de care ar fi fost foarte greu ca Soci să câştige”. Contactat de ABC News, Rahimov a confirmat că a fost implicat personal în persuadarea comitetelor olimpice din Asia Centrală să voteze, în bloc, pentru Soci.
Securitatea Olimpică şi statul poliţienesc al lui Putin
Rusia a mobilizat un aparat uriaş pentru a garanta securitatea Jocurilor Olimpice de la Soci, cu costuri fără precedent. Faptul că Soci este atât de aproape de Caucaz, unde activează grupuri teroriste islamiste radicale, este unul dintre motive. Celălalt este mai puţin public şi ţine de întărirea statului poliţienesc în Rusia.Olimpiada de la Soci nu va fi o celebrare a cooperării între popoare şi de celebrare a spiritului olimpic, ci se va desfăşura sub spectrul fricii. În Grecia antică, pe timpul desfăşurării Olimpiadei, armele tăceau şi toate conflictele erau suspendate. Nimic de acest fel la Soci, care nu este un oraş în sărbătoare, ci un oraş aflat sub asediu. Zeci de mii de forţe de poliţie, trupe speciale şi militare au fost mobilizate pentru a garanta securitatea Jocurilor Olimpice. La acestea se adaugă alte câteva mii de agenţi ai serviciilor secrete. Soci nu mai este o staţiune olimpică, este o fortăreaţă înţesată de arme şi soldaţi.
Pericolul este cât se poate de real. În ultimele luni, teroriştii ceceni ai lui Doku Umarov, liderul aşa-numitului Emirat al Caucazului, au emis două mesaje în care ameninţau cu atacuri asupra Jocurilor Olimpice. La sfârşitul anului trecut, două atacuri sinucigaşe, pe 29 şi pe 30 ianuarie, primul în gară şi al doilea într-un troleibuz din Volgograd, s-au soldat cu 34 de morţi. Pe 19 ianuarie un grup din Dagestan (republică devenită principalul refugiu al islamiştilor din Caucaz), afiliat la Emiratul lui Umarov, a revendicat atentatele într-un material video. În înregistrare pot fi văzuţi doi bărbaţi vorbind ruseşte şi care îşi pun vestele cu explozivi în aşteptarea Olimpiadei de la Soci.
Dar ceea ce s-a întâmplat la Volgograd este însă exact motivul pentru care ceva nu este în regulă cu politica anti-teroristă a Rusiei şi a FSB. Înainte de revendicarea televizată, FSB „a identificat” în două rânduri autorii, mai întâi o femeie şi apoi un bărbat, un rus trecut la islam, numai ca să îi exonereze de vină câteva zile mai târziu. În noiembrie, un alt atac sinucigaş în care au murit şase persoane a avut loc într-un troleibuz din Volgograd. FSB a identificat vinovaţii în persoana unei femei şi a soţului ei, un anume Dmitri Sokolov, care ar fi pregătit explozibilul. FSB l-a urmărit pe Sokolov până în Dagestan, unde l-a ucis împreună cu alţi cinci locatari ai unei case, dar ulterior s-a aflat că acesta fusese arestat de două ori, o dată înainte şi a doua oară după atac. Nimeni în Rusia nu a pus la îndoială acţiunea FSB.
Potrivit unui expert rus, citat de New York Review of Books, între serviciile de securitate ruse şi teroriştii islamişti pare să se joace un fel de joc în care fiecareîlse completează pe celălalt. Islamiştii au nevoie de un duşman, iar serviciile au nevoie, din când în când, de un atac, pentru a-şi justifica puterea, dar şi dintr-un motiv mult mai trivial: banii. Mulţi dintre agenţii de top ai FSB au în acelaşi timp afaceri private profitabile în domeniul protecţiei anti-teroriste. Cu cât ameninţarea este mai mare, cu atât profitul este mai mare. Când se depăşeşte limita, atunci se intervine. Şi limita a fost depăşită. În mai 2012, FSB a descoperit 10 ascunzători de armament pe teritoriul Abhaziei, constând în zeci de kilograme de explozibili, lansatoare de rachete şi grenade, sute de grenade, arme automate şi puşti cu lunetă, toate plasate acolo de oamenii lui Umarov. Abhazia, care se află la o aruncătură de băţ de Soci, este, de când a fost smulsă Georgiei în războiul din 2008, practic administrată de FSB. Dacă Umarov a reuşit să ascundă un asemenea arsenal sub ochii lor acest lucru se datorează corupţiei.
Securitatea sporită din jurul Olimpiadei va mai avea însă şi un alt efect. După Volgograd, în Duma de stat a Rusiei au fost introduse mai multe legi care extind şi mai mult puterile FSB, care va avea dreptul să percheziţioneze pe oricine, oricând, fără mandat şi, mai interesant, va avea dreptul să controleze mesajele transmise prin internet ale oricui.
Deja acest lucru se întâmplă la Soci. Nimeni nu poate intra în staţiune fără un permis special, iar FSB monitorizează toate comunicaţiile prin internet, inclusiv ale sportivilor şi jurnaliştilor. Mai mult, FSB va avea dreptul să blocheze aceste mesaje dacă va considera că ele reprezintă un pericol pentru securitatea Jocurilor, adică inclusiv corespondenţele de presă. Dintr-o sărbătoare a deschiderii, Olimpiada de la Soci riscă să devină un experiment în întărirea statului poliţienesc şi ori de câte ori Putin a avut prilejul sau doar pretextul să întărească regimul, a făcut-o.
Staţiune exotică
Construirea în 1903 în localitatea Soci a unei reşedinţe imperiale, mai precis a unui pavilion de vânătoare, a provocat un boom imobiliar şi toată aristocraţia petersburgheză şi moscovită s-a precipitat la Krasnaia Poliana. Hotelurile particulare apăreau ca ciupercile, iar hanurile primeau turiştii mai modeşti. Împăratul nu a dorit să-şi viziteze reşedinţa, dar alţi membri ai familiei imperiale o vizitau foarte des, pentru Marii Duci Alexander Mihailovici şi Serghei Mihailovici devenind locul favorit de vilegiatură. Revoluţia a schimbat tendinţa, marcând declinul staţiunii Krasnaia Poliana în profitul Sociului. În 1934, comisarul poporului pentru afaceri militare Kliment Voroşilov a construit o mare datcha la Botşarov Ruchei, astăzi reşedinţa de vară a lui Vladimir Putin. La acea vreme era rezervată cadrelor Armatei Roşii. La Soci, preşedinţii sovietici, apoi ruşi – Hruşciov, Brejnev şi Elţin – au profitat, după moartea lui Stalin, de reşedinţa oficială Botşarov Ruchei şi de când se află la putere, Putin vine în fiecare sezon, ocazii pentru el de a practica sporturi nautice şi schi. Situl prezidenţial, în stil neo-stalinist şi înconjurat de palmieri, dispune de 20 camere sub versanţii vertiginoşi ai munţilor. Este dotat cu heliport şi un punct de acostare pentru yahtul locatarului de la Kremlin. Două piscine, una cu apă sărată şi alta cu apă dulce permit vizitatorului să se relaxeze. Totul este sub o supraveghere specială, una îndeaproape de forţele FSB şi alta mai îndepărtată, o navă militară fiind în permanenţă în larg.
