Germania şi-a ţinut respiraţia secunde bune, ieri, când preşedintele federal, Horst Köhler (67 de ani, foto), şi-a anunţat demisia în direct, la televizor. Un moment aproape suprarealist în istoria Germaniei (este pentru prima dată când un preşedinte german nu-şi duce mandatul la capăt), rezultat nefericit al declaraţiilor controversate ale lui Köhler privind angajamentul militar al Germaniei în străinătate. Din declaraţia făcută la revenirea din Afganistan, unde sunt prezenţi 4.500 de soldaţi germani, reieşea că angajamentul militar al ţării în străinătate are rolul de a apăra interesele economice ale Germaniei. Şi, cum nimeni nu i-a luat public apărarea, nici măcar cancelarul german Angela Merkel, din al cărei partid (Uniunea Creştin-Democrată) face parte, Köhler a decis să plece.
Mişcarea preşedintelui federal echivalează însă cu un pas înapoi al lui Merkel, a cărei popularitate urmează un trend descendent constant, consideră analiştii politici ai BBC. Găsirea unui înlocuitor pentru Köhler va da mari dureri de cap cancelarului german, în condiţiile în care abilitatea sa de a crea coeziune nu mai există. Dovada: demisia lui Köhler vine după ce, săptămâna trecută, Roland Koch – guvernatorul din Hesse şi unul dintre „greii” CDU – a demisionat, săpând o adâncă prăpastie în aripa dreaptă a partidului lui Merkel.
Pe de altă parte, sunt şi voci care spun că demisia lui Köhler nu face decât să lase loc unui preşedinte mult mai capabil. „De intenţia sa de a acţiona ca un semi neoliberal reformist s-a ales praful (…). Germanii nu i-au vrut politicile. Misiunea sa a eşuat înainte să înceapă. Merkel a abandonat reformele şi Horst Köhler, preşedintele federal, a făcut acelaşi lucru”, scrie Der Spiegel. Publicaţia notează că Germania va trece rapid peste şocul politic, de vreme ce la fotoliul de preşedinte aspiră câţiva candidaţi mult mai capabili. „O decizie rapidă şi curată privind înlocuitorul lui Köhler, luată de comun acord de către Merkel, ministrul de Externe Guido Westerwelle şi liderii opoziţiei, ar fi cea mai înţeleaptă mişcare. Astfel, demnitatea acestei înalte poziţii nu ar fi ştirbită, iar încrederea germanilor în democraţie ar fi în afara pericolului”, încheie Der Spiegel.
