Războiul monedelor dintre SUA şi China, noua filosofie globală privind eradicarea sărăciei, dar şi agendele particulare ale puterilor, care împreună contribuie cu 85% la PIB-ul mondial, transformă Summitul G20 în cea mai postmodernă cutie a Pandorei.
Niciodată nu au fost mai folositori zgârie-norii din Seul ca în aceste zile, în care Coreea de Sud găzduieşte reuniunea celor mai puternice 20 de state din lume. Faţadele de sticlă dispar tăcut sub bannerele care se înalţă pe câte 20 de etaje, emisiunile TV promovează fără odihnă evenimentul secolului ]n Coreea, iar presa scrisă îi rezervă zilnic spaţii generoase pe prima pagină. De partea cealaltă, oraşul arată gata de un asediu istoric. De teama atentatelor, dar şi a protestatarilor, câteva mii de altfel, autorităţile au scos în stradă zeci de mii de poliţişti. În şiruri lungi şi cu scuturile armate, forţele de ordine au pus efectiv stăpânire pe fiecare gură de intrare la metrou. În centrul oraşului, străduţele lăturalnice se îngustează ca linia orizontului, copleşite de numărul autobuzelor cu care au sosit scutierii, autobuze care, la o adică, vor fi folosite pentru a-i copleşi pe demonstranţii anti-G20.
Însă în paralel cu exuberanţa majorităţii localnicilor, oficialii de la Seul îşi refac din temelii calculele geopolitice. Chiar dacă simplul rol de gazdă a fost trecut deja în patrimoniul naţional, pragmatismul domină agenda oficialilor de la Seul. Presa din capitală citează personaje-cheie din administraţia lui Lee Myung-bak, care dădeau ca sigură aseară includerea în declaraţia finală a Summitului a „consensului de la Seul”. Idee care nu ar fi întâmpinat rezistenţă şi care rescrie filosofia de creştere economică în statele subdezvoltate. Noul concept are la bază experienţa izolată, dar spectaculoasă, a Coreei de Sud, care s-a ridicat în doar patru decenii din mizeria în care a adus-o războiul fratricid cu Nordul la rangul de putere mondială. Marşând pe principiul „să dăm ţărilor sărace undiţa cu care să pescuiască, nu peştii”, Consensul de la Seul ar înlocui precedentul Consens de la Washington, care valoriza privatizarea rapidă şi circulaţia liberă a fluxurilor de mărfuri şi de capital peste graniţe.
Ce nu poate rezolva Summitul
Dar în pofida acestui acord, Summitul de la Seul nu se anunţă nici o clipă unul liniştit. Liderii naţiunilor care contribuie împreună cu 85% în PIB-ul global rămân pe agendă cu conflictul generat de politicile monetare ale Statelor Unite şi Chinei. Războiul celor două monede şi perspectiva unei escaladări a acestuia se resimt deja în restul economiilor. Iar G20-ul este divizat. Unii speră că la Seul se va pune suficientă presiune pe China, pentru a o determina să-şi aprecieze moneda naţională, chiar dacă Beijingul consideră manevra dăunătoare pentru modelul de creştere economică bazat pe volumele uriaşe de exporturi.
Alţii, în schimb, speră ca întâlnirea de la Seul să se concentreze suficient de mult pe politica monetară a Casei Albe, care pentru a-şi proteja economia a decis recent să injecteze 600 de miliarde de dolari proaspăt tipăriţi. Însă evoluţia de până acum a dezbaterilor demonstrează că Summitul din Coreea de Sud se află în faţa celei mai dificile misiuni de negociere a unui acord care să mulţumească pe toată lumea. Totuşi, Gregory Chin, analist al CIGI, un think-tank independent din Waterloo, Ontario, consideră că problema SUA-China, un adevărat G2 în viziunea sa, trebuie abordată cu nuanţele de rigoare. Fost diplomat la Ambasada Canadei din Beijing, Chin nu aşteaptă, de altfel, măsuri radicale nici din partea Statelor Unite, nici din partea Chinei pe tema diferendului yuan-dolar, ci la tensiuni în limite normale. Aşteptând primele veşti după cina de lucru dintre cei 20 de şefi de state şi de guverne, analistul era sigur aseară că disputa super-puterilor va continua şi după Seul.
G8, « clubul de golf »
Dar războiul monedelor este dublat de nevoile acute de lichiditate în ţări precum China, dar şi de temerile privind exacerbarea protecţionismului, văzut de suficiente state drept o soluţie rezonabilă pentru protejarea propriilor economii. Profesorul emerit Park Yung Chul, de la Corea University din Seul, descrie cu precizie cât de adânci sunt diferendele care ar trebui tranşate de cei 20: China are doar în parte argumente pentru a respinge aprecierea yuanului, iar SUA deschid un drum al cărui capăt e greu de prezis, odată cu infuzia celor 600 de miliarde de dolari. Profesorul Park a activat în trecut pentru FMI, a consiliat preşedinţi ai Coreei de Sud şi continuă să colaboreze cu guvernul.
El mai explică pentru RL că Summitul de la Seul nu are voie să rateze un capitol chiar mai important: „Este nevoie de un sistem global, capabil să furnizeze dolari statelor cu probleme de lichiditate pe termen scurt, pentru a nu mai fi din nou în situaţia unei curse nebune de acumulare de rezerve, cum se întâmplă în statele emergente, în Coreea, în China, în Taivan”. Potrivit acestuia legitimitatea şi capacitatea luării unei asemenea decizii ar revine tocmai G20, nu altui organism care gira până acum decizii cu impact global. „G20 va fi forul principal care va coordona problemele economice globale. G7 sau G8 va fi mai mult un club al bogaţilor, ca unul de golf, dacă vreţi. Fără participarea de până acum a liderilor celor 20 de state nu-mi pot imagina unde ar fi ajuns economia acum”.
Poker pe mize mari
Şeful Rezervei Federale a SUA (Fed), Ben Bernanke, este pe cale să joace cea mai mare mână de poker din istoria politicilor monetare prin încercarea de a forţa China să renunţe la cursul de schimb fix yuan-dolar, consideră Peter Navarro, profesor de economie la Universitatea California-Irvine. Iar acesta este poker pe mize mari.
Chiar dacă Bernanke nu va lua loc la masa reuniunii G20 din Coreea de Sud, la care participă şi China, ca să-şi joace cartea de 600 de miliarde de dolari, destinaţi susţinerii economiei SUA, fiecare economie participantă la reuniune suferă de pe urma unui curs al yuanului puternic subevaluat, fixat faţă de un dolar care se depreciază rapid din cauza măsurilor Fed. Ruperea cursului fix între moneda Chinei şi cea a SUA este cel mai important pas pe care G20 îl poate face pentru o recuperare economică robustă şi stabilitatea pieţelor financiare, afirmă profesorul de economie.
Summitul managerilor: B20, dublura de bussines a lui G20
Summitul G20 a fost precedat de B20. La hotelul Sheraton Grande Walkerhill din Seul, primii 110 de manageri ai lumii discută cele mai fierbinţi subiecte ale economiei şi vor face propriile recomandări şefilor de state şi de guverne reuniţi în G20. Cu acelaşi entuziasm larg, presa locală s-a întrecut şi ieri în picta cât mai sugestiv anvergura Business20. Ziarul de limbă engleză Dong-a Daily a dedicat ieri o ediţie specială celor peste 100 de CEO. Jurnaliştii nu lăsau loc de dubii cu privire la performanţa Coreei. „Dacă este considerat dificil să aduci în acela şi loc 10 CEO, priveliştea pe care o oferă prezenţa a peste 100, reunind multe dintre cele mai importante companii din lume, este cu siguranţă impresionantă”.
