Stafia comunismului bantuie din nou Europa? Se pare ca da. BBC a lansat o campanie prin care i-a indemnat pe ascultatori sa voteze “cel mai mare filozof al lumii”. Pe primul loc, la mare distanta de restul plutonului, se situeaza Karl Marx. Asta se intampla in tara empirismului, a “bunului-simt” si a filozofiei analitice, a lui John Locke si Adam Smith, care nici macar nu si-au gasit locul pe lista scurta a primilor 20. Votul se incheie pe 7 iulie. “The Guardian” scrie ca actuala criza europeana pune in discutie insusi viitorul capitalismului.
In Franta, lucrurile sunt si mai dramatice. Exista miscarea antimondializare, sustinuta de militiile ATTAC, in frunte cu Jose Bove, si a carei portavoce este “Le Monde Diplomatique”. Exista in aceasta tara un consens stanga-dreapta pe care nu trebuie sa ne ferim sa il numim infricosator, anume ca “neoliberalismul” (citeste capitalismul) este o plaga, un pericol mortal la adresa Europei si a democratiei. Ganditori cu aparenta de rationalitate precum Jacques Attali, primul presedinte al BERD, marturisesc in “Le Figaro” ca il citesc pe Marx cu religiozitate si ca gasesc in opera lui raspunsurile la pericolul mondializarii. Lupta de clasa este o realitate, iar societatea socialista se va realiza peste doua-trei secole. In Germania, presedintele SPD, un anume Muntefering, a provocat delicii in momentul in care s-a dezlantuit public impotriva “lacustelor capitaliste”, societatile de investitii americane si britanice. Nu este locul aici pentru o demonstratie asupra caracterului totalitar al gandirii politice a lui Marx, nici a irelevantei sale ca economist. Au facut-o deja altii in chip exemplar.
Ceea ce au in comun toti acesti marxisti-socialisti, antimondialisti, verzi, sindicalisti, europenisti etc. este ura lor profunda fata de capitalism. Capitalismul este descris drept individualism barbar, concurenta exacerbata, dictatura a pietei, uniformizare, imperialism agresiv, cult al mortii si inca vreo cateva chestiuni la fel de urate, dintre care nu lipsesc alienarea si pierderea autenticitatii. Lor le sunt opuse valorile europene: solidaritate (sociala, politica, cu lumea a treia etc.), toleranta, cooperare internationala, pacifism, grija fata de mediu. Capitalismul trebuie depasit! Sa construim societatea post-capitalista! Aici insa marxistii in chestiune au o problema: prin definitie, intr-o societate post-capitalista ar trebui salvat ceva din capitalismul clasic. Pana acum, nici unul din cei amintiti nu a fost in stare sa dea un raspuns la o intrebare simpla: “Ce punem in loc?”. Capitalismul inseamna, in esenta, trei lucruri: initiativa privata, piata libera, profit. Care din acestea trei trebuie abandonata? Dar trebuie abandonata vreuna?
Marxismul care bantuie prin Europa occidentala priveste experienta comunista din tarile de est cu condescendenta. Ce am trait noi, acestia de aici, este orice, dar nu comunism. Este datoria noastra sa le spunem ca se leagana intr-o iluzie periculoasa care nu poate duce decat intr-una din cele doua fundaturi totalitare, nazista si stalinista. Primul pas este refuzul societatii deschise, un dezastru care se manifesta sub ochii nostri in Europa de Vest. A demonstrat-o un austriac de origine evreiasca refugiat la Londra si care nu are nici o sansa sa castige votul BBC, sir Karl Popper.
