Crin Antonescu ar putea fi următoarea victimă, dar capul lui va cădea abia după ce şeful PNL va intra în dizgraţia electoratului şi a amicilor săi liberali din ţară şi de la Bruxelles. Până atunci este lăsat să-şi epuizeze resursele de imagine în fruntea Comisiei pentru revizuirea Constituţiei.
Traian Băsescu pune, însă, presiune şi pe Victor Ponta, pe care l-a luat prin surprindere cu ideea de a organiza un nou referendum pentru a restabili dorinţa alegătorilor de a avea un parlament cu cel mult 300 de membri, format dintr-o singură cameră. Preşedintele se reîntoarce în acest fel la popor, denunţându-i pe liderii coaliţiei de guvernământ că vor să calce în picioare decizia Referendumului din 2009 prin care peste 70 la sută dintre cei care au votat atunci, s-au pronunţat pentru un legislativ unicameral de mici dimensiuni. “Poporul” a fost mereu pretextul bătăliilor lui Traian Băsescu, numai că mulţi dintre oamenii care au stat în spatele preşedintelui până în 2009, s-au simţit trădaţi de liderul lor, când acesta s-a declarat de acord cu tăierea salariilor şi pensiilor.
Şeful statului crede că “poporul” l-a “înţeles” şi l-a iertat, mai ales acum când preţurile au crescut atât de mult, iar peste tot în ţară nemulţumirile sunt pe cale să izbucnească. Traian Băsescu ştie că România este o oală sub presiune şi că guvernul nu are prea multe mijloace pentru a-i mulţumi pe toţi cei care sunt gata să se revolte, aşa că încearcă să-şi recâştige electoratul pierdut în luptele din ultimii opt ani. Una din principalele sale mize la final de mandate este aceea de a reveni la “popor” şi de a avea “poporul” în spatele lui. Băsescu nu vrea să fie înfrânt nici de sistem ca Emil Constantinescu, nici de români ca Adrian Năstase şi nici de partid ca Ion Iliescu, aşa că îşi pregăteşte o altfel de ieşire din scenă.
Ameninţarea cu un nou referendum este o modalitate de a restabili importanţa cetăţenilor în dezbaterea publică, de a demonstra că actuala putere îşi bate joc de dorinţele oamenilor simpli şi că modificarea Constitutiei este doar o înţelegere “murdară” prin care PSD ar fi de acord ca viitorul preşedinte să fie Crin Antonescu, dar fără nici un fel de prerogative. Dincolo de discursul de recâştigare a simpatiei populare, Traian Băsescu pare mai degrabă interesat de păstrarea vechiului cadru constituţional şi blocarea modificărilor făcute până acum, mai ales că există şi semnale din partea experţilor Comisiei Europene care monitorizează România asupra derapajelor care ar putea apărea în Constituţia revizuită. Victor Ponta este la curent cu aceste avertizmente şi a încercat tot timpul să se delimiteze de amendamentele adoptate de Comisia condusă de Crin Antonescu, ştiind în acleaşi timp, că un eventual eşec al modificării legii fundamentale va fi trecut în contul liderului liberal.
Premierul Victor Ponta are propriile lui dileme, îi place să fie prim-ministru, dar se teme că dacă ratează prezidenţialele de anul viitor, s-ar putea să nu I se mai ivească niciodată ocazia. Cu această ipoteză în buzunar, Ponta ar prefera la rândul lui actuala Constituţie în care preşedintele este marele jucător şi modelator al politcii interne şi externe a ţării. Coabitarea preşedinte-premier s-ar putea să funcţioneze şi în cazul modificării Constituţiei, după ce fiecare dintre cei implicaţi îşi va juca rolul: Băsescu de apărător al “poporului”, Ponta de “ocrotitor al democraţiei” şi Antonescu de iresponsabil, homofob şi ocrotitor al corupţilor, aşa cum ar rezulta portretul lui din amendamentele pe care le-a susţinut la modificarea Constituţiei.
Traian Băsescu vrea să revină în forţă în sondaje şi să plece în glorie de la Cotroceni, dar vrea şi să-şi pună pe orbită partidul pe care îl construieşte în surdină şi care va fi lansat odată cu referendumul pentru un parlament mai mic şi mai vioi. Revizuirea Constituţiei care ar fi trebuit să fie un vehicul USL pentru câştigarea alegerilor din 2014, va deveni astfel un instrument pentru Traian Băsescu şi implicit pentru Victor Ponta.
