11 C
București
marți, 21 septembrie 2021

Ce ascunde falsa problemă creată în jurul orei de religie

Cum ar fi ca, de mâine, elevii să aibă posibilitatea unui chestionar prin care să opteze pentru oricare dintre disciplinele studiate la școală? Vreau sau nu matematică, fizică, chimie, istorie și așa mai departe. De ce numai pentru religie să existe o asemenea opțiune?

Disputa pe care am urmărit-o în ultimele zile pe tema orei de religie în școli evită tocmai subiectul principal, anume lipsa de reformă din învățământ, în ultimii 25 de ani. Faptul că programa școlară e supraîncărcată cu multe informații, o bună parte dintre ele inutile. Sau că la catedră au ajuns, în bună măsură, oameni fără metodă didactică și vocație pentru meseria de dascăl. Și că învățământul nostru se bazează, în continare, pe toceală. Nu mai e o noutate când auzi un elev care spune că urăște o anumită materie. Dar oare chiar pentru că disciplina aceea nu e frumoasă? Nici pomeneală. Ci, în primul rând, din cauză că acel copil nu înțelege nimic de la profesorul său. Ce ar răspunde elevul respectiv în cazul în care ar fi întrebat – vrei să mai studiezi chimia sau matematica?

„Nu disciplina religie este o problemă“

Am abordat subiectul religiei în școli în compania unui om care s-a remarcat de mai mulți ani prin modul obiectiv de a privi diverse probleme cu care se confruntă societatea românească. Mă refer la profesorul universitar doctor psiholog Aurora Liiceanu. Lipsa de reformă din învățământ este invocat și de interlocutoarea mea. Ca și chestiunea legată de o parte dintre profesori, mai degrabă apropiați de statutul de funcționari, în ceea ce privește precaritatea metodelor de predare, fără a fi vorba numai de subiectul religie.

Dacă e să vorbim numai despre această disciplină, atât de invocată zilele acestea, Aurora Liiceanu se exprimă fără echivoc – „nu avem o resursă umană care să facă din religie un subiect de interes pentru elevi, dar și pentru societate. De aceea nici nu avem o viziune mai largă, nu înțelegem alte religii, alte culturi. Nu disciplina religie este problema, ci mai degrabă modul în care această idee este aplicată“.

O istorie de 25 de ani

Un scurt istoric al prezenței religiei în școlile din România ne întoarce, în timp, până în 1990, când apare ora de educație moral-religioasă, studiată o dată la două săptămâni, pentru ca din 1991 să avem, săptămânal, ora de educație moral-civică, iar din 1993 ora de religie. Prezentă inițial în școlile generale, din 1998 și în licee, un an mai târziu devenind parte din structura de bază a disciplinelor studiate în școală. Alta este situația începând din 2001, când apare posibilitatea ca părintele sau elevul să solicite neparticiparea școlarului la ora de religie. Situația s-a răsturnat prin recenta decizie a Curții Constituționale. Pentru că, de acum încolo, religia va fi studiată numai de acei elevi care o solicită. Chiar acum suntem în perioada în care, în toată țara, elevii și părinții lor primesc chestionare. Dacă vor, completează foaia. Dacă nu, nu.

Soarta incertă a profesorilor de religie

Ce te faci însă cu întregul angrenaj construit în jurul acestei discipline, în ultimii 25 de ani? Pentru că, așa cum remarcă Marius Nistor, liderul Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret“, sunt deja în învățământ aproximativ 6.000 de profesori de religie. Ce se va întâmpla cu cei care nu vor mai avea clase, dacă elevii vor spune „nu“ religiei? O parte dintre ei sunt preoți și au parohiile lor. Dar există o categorie, destul de numeroasă, a celor care au absolvit Teologia, optând să lucreze la catedră. Pentru ei, viitorul pare acum imprevizibil.

„Acest subiect este sensibil. Trebuie discutat fără patimă, iar interesul elevilor să primeze. Am solicitat măsuri de urgență din partea Ministerului Educației, pentru că vorbim totuși despre cadre didactice a căror soartă devine incertă la mijlocul anului școlar. Acești oameni au totuși contracte de muncă pe o perioadă nedeterminată și ele, conform legii, trebuie respectate“, spune liderul sindical.

Dincolo de vorbe, reforma-i esențială

Altfel, societatea românească trepidează acum în jurul orei de religie. Ba un miting în favoarea acestei discipline, la Suceava, ba artiști care sunt și ei de partea aceleiași idei, precum poeta Ana Blandiana, actorul Dorel Vișan sau cântărețul Connect-R. Merită amintit în acest context și cuvântul patriarhului Daniel, care a definit îns­crierea la ora de religie ca pe „un act de mărturisire publică a credinței“. Dincolo de toate, esențial este mesajul pe care Ministerul Educației ar trebui să-l înțeleagă, în sfârșit – faceți reformă adevărată în învățământ și transformați școala, printr-o programă efiecientă și prin profesori de înaltă ținută profesională și vocațională, într-un loc în care elevii să meargă cu plăcere. Și atunci ei vor învăța, de drag, toate materiile, inclusiv religia.

Ultima oră
Pe aceeași temă