„Blatul“ este un simptom al dezamăgirilor, neputințelor și depresiei colective a celor care au susținut alegerea și realegerea lui Traian Băsescu și care acum sunt lipsiți de vector politic. Dar este și o capcană.
Teoria existenței unei forme de complicitate între șeful statului și șeful guvernului a devenit una dintre cele mai vehiculate chei de interpretare a evenimentelor politice din acest an. Cei mai expliciți au fost cunoscuți editorialiști ai HotNews.ro sau Ziare.com, dar aceeași grilă de interpretare a fost propusă și în alte publicații, inclusiv revista 22. În acest context a venit și atacul președintelui Băsescu la adresa unor jurnaliști „de dreapta“, la pachet cu gravele acuzații la adresa lui Victor Ponta. Traian Băsescu vrea să ne arate că atacul său la Ponta decredibilizează ideea presupusului „blat“ și că cei care îl vehiculează au propagat tot timpul o eroare.
Baza plauzibilității „teoriei blatului“ între ocupanții celor două palate datează din 2013, când au fost negociate numirile în posturile cheie din cadrul Parchetului. Apoi, teoria a fost întărită cu ocazia alegerilor europene, atunci când efortul lui Traian Băsescu de a promova PMP l-a ajutat pe Victor Ponta în strategia acestuia de a se afirma drept unic reprezentant al electoratului USL/anti-Băsescu. În fine, teoria a părut definitiv confirmată odată cu apariția în presă a unor părți din dosarul Microsoft. Prezența numelui Dorin Cocoș a legitimat ideea existenței unei relații a Elenei Udrea cu oameni de afaceri apropiați de Adrian Năstase și PSD, deci și cu actualul președinte PSD și candidat la președinție. Udrea, ea însăși candidată și susținută de Traian Băsescu. Cercul era închis … citește mai departe în Revista 22
