În ajunul Crăciunului anului 2005, la ora 7 seara, preşedintele companiei Research Control System, Roberto Raffaelli, se întâlnea într-o vilă din Arcore cu un anume Fabrizio Ravata pentru a-i înmâna un pachet misterios. Vila respectivă îi aparţine lui Silvio Berlusconi şi a devenit celebră în toată lumea datorită scandalului Rubygate. Întâlnirea din 2005 nu avea nici o legătură cu orgiile lui Berlusconi, ci cu… România.
Ravata era pe vremea aceea un asociat de afaceri al lui Paolo Berlusconi, fratele premierului Silvio şi directorul publicaţiei Il Giornale. Pachetul respectiv nu era decât un computer care conţinea înregistrarea unei convorbiri telefonice dintre secretarul Democraţilor de Stânga, Piero Fassino, şi preşedintele companiei de asigurări UNIPOL, Giovanni Consorte, a cărui companie era investigată într-un dosar de procuratura din Milano. Consorte se afla în plin proces de preluare a controlului asupra unei bănci – Banca Nazionale di Lavoro – iar în conversaţia respectivă, Fassino poate fi auzit întrebându-l pe Consorte, râzând: „Aşadar, avem o bancă?”.
Stenograma conversaţiei, care sugerează o legătură ilegală între UNIPOL şi stânga italiană, a fost publicată de Il Giornale la timp pentru a provoca indignarea italienilor care se pregăteau să meargă să voteze la alegerile generale din 2006, câştigate, evident, de partidul lui Berlusconi, Forza Italia.
Research Control System este o companie privată care fusese angajată de biroul procurorului republicii pentru a urmări telefoanele celor de la UNIPOL. Problema este că, în decembrie 2005, înregistrarea, care fusese făcută pe 17 iulie 2005, era încă secretă, nu fusese transcrisă şi, ca atare, nu fusese introdusă în dosar.
Pe scurt, procuratura din Milano – care a bătut toate recordurile în materie de instrumentat dosare familiei Berlusconi şi asociaţilor ei – a considerat că atât Raffaelli, cât şi Ravata, dar şi Paolo şi Silvio Berlusconi au încălcat secretul de serviciu şi, prin urmare, sunt buni de închisoare. Primul care a fost acuzat a fost premierul, dar cazul nu a înaintat şi, anul trecut, pe 16 decembrie, biroul procurorului oraşului Milano a cerut respingerea lui.
Anul acesta au fost puşi sub acuzare şi ceilalţi trei protagonişti ai afacerii, iar pe 10 iunie, în urma unei înţelegeri cu procurorii, Raffaelli şi-a recunoscut vina şi a primit pe loc o condamnare la 20 de luni. Ravata a făcut acelaşi lucru şi a fost condamnat la 28 de luni de închisoare şi la plata a 40.000 de euro daune morale cuvenite lui Piero Fassino. Pe 15 septembrie, judecătorul de instrucţie Stefania Donadeo a respins cererea de respingere şi de ieri, Silvio Berlusconi este din nou inculpat pentru dezvăluirea de informaţii confidenţiale.
Dar, până la urmă, de ce a riscat Raffaelli să încalce legea pentru a-i face lui Berlusconi un cadou electoral? Pentru că dorea tratament preferenţial din partea guvernului pentru obţinerea unor contracte în România. Acum, de ce era preşedintele unei companii care se ocupă cu ascultarea telefoanelor gata să-şi rişte libertatea pentru nişte contracte în România, asta este cu adevărat o poveste interesantă.
