Devenita cu vremea muzeu, Casa Memoriala George Bacovia (str. George Bacovia nr. 13) va implini anul acesta 74 de ani de existenta, ea fiind construita in anul 1933 de catre Agatha Grigorescu Bacovia, sotia poetului. Tot de-atunci incepe si perioada bucuresteana continua a familiei celor doi scriitori, deoarece pana atunci locuisera fie la Bacau, fie la diferite adrese din Bucuresti, cu chirie.
Si daca ne-am obisnuit ca fiecare muzeu sa poarte pecetea personalitatii spiritului tutelar, Casa Memoriala G. Bacovia exceleaza, parca, in a particulariza spiritul bacovian, fie si numai pentru modestia cu care se etaleaza, intr-un cartier destul de marginas al Bucurestiului, transferand parca atmosfera targului bacauan de la inceputul secolului XX.
Patrunzand in holul de la intrarea principala, vom putea observa trei vitrine, din care una etaleaza cateva exemplare din opera Agathei (poezie, proza, memorialistica), celelalte ilustrand diferite editii din cele cinci volume antume de poezie si unul de proza scrise de George Bacovia. Tot aici intalnim si cateva desene ale poetului (in clasele terminale liceale a luat premiul I pe tara la un concurs de desen), precum si traduceri.
Camera Agathei include o parte din biblioteca celor doi scriitori (deoarece o alta se gaseste la Casa Memoriala din Bacau), un bust al poetului (semnat N. Crisan), un mulaj dupa mana, masca mortuara si, obligatoriu, vioara la care Bacovia canta cum numai poetii stiu sa o faca. Ceea ce este de-a dreptul impresionant este o fotografie a parintilor Agathei, ca si portretele parintilor poetului.
Imaginea de camera a Agathei este intregita de un birou mic si scund cu un dispozitiv pentru masina de scris si, mai cu seama, de o masuta téte-a-téte feminina unde se “odihnesc” doua cesti de cafea.
O alta camera – sufrageria – este mobilata intr-o nota familiala (o masa, vitrine), fotografii de familie si, cel mai atragator pentru vizitatori, un aparat de radio ce poarta amprenta epocii. Cea mai mica, dar si mai sugestiva incapere din muzeu, este camera poetului, in care mobilierul (masa de lucru, patul, sifonierul) creeaza, in acel spatiu auster, imaginea coplesitoare a materiei. Din iconografia camerei se detaseaza un desen al lui Bacovia care-l reprezinta pe marele nostru poet Mihai Eminescu.
