Pentru absolvenţii Şcolii Pedagogice Mixte Tătare, unitate de învăţământ care a sărbătorit la Constanţa 65 de ani de la înfiinţare, ziua de sâmbătă a fost una specială.
Foştii colegi de clasă s-au îmbrăţişat şi au plâns când s-au revăzut. Cu emoţie s-au recunoscut în fotografiile din tinereţe. Deşi anii au trecut, fiecare păstrează în suflet momente speciale din perioada când au fost elevi.
În copilărie, Umeiran Brăslaşu de abia aştepta să fie elevă la Pedagogic şi acest lucru s-a realizat, frecventând cursurile şcoii între 1951 şi 1955. Visul său era de a deveni învăţătoare. „În ciuda condiţiilor materiale grele, au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Eram într-un dormitor 18 fete, dar seara era o nebunie, o plăcere. Dimineaţa la ora 7 ne scotea pedagogul la înviorare, apoi mergeam la masă, la cursuri, la meditaţie şi la celelalte activităţi şi mai intram în dormitor seara la ora 21. Era o rigoare şi un regim strict. Ne-au fost dragi toţi profesorii, mai ales profesorul de chimie Negip Presur, un dascăl iubit de copii, înţelept şi foarte îngăduitor, în acelaşi timp extrem de exigent la chimie. Cu plăcere îmi amintesc şi de profesorul de filozofie Ekrem Menlibai, în primul său an la catedră. Era tânăr, frumos şi orele dânsului pentru noi cu adevărat au fost relaxante. Toţi dascălii s-au străduit să ne pregătească pentru viaţă, pentru activitatea de dascăl ce urma să o îmbrăţişăm. Mi-am iubit meseria, am lucrat cu pasiune”, a rememorat Umeiran Brăslaşu.
Îndrăgostit de limba maternă
În cadrul evenimentului a avut loc şi un moment special. A fost lansat volumul de versuri „Ruhîmnîn sedasî” („Vocea spiritului meu”), semnat de Uteu Kyasedin. Poeziile sale sunt dedicate tradiţiilor şi obiceiurilor tătarilor, unele fac referire şi la Crimeea, altele sunt versuri de dragoste. Uteu Kyasedin este absolvent al promoţiei 1956 şi păstrează amintiri extrem de frumoase din timpul şcolii.
„Am fost ales secretarul Uniunii Tineretului Muncitoresc şi a fost o perioadă frumoasă. Am participat la toate evenimentele Comitetului Central al UTM, am ajutat foarte mulţi colegi care vroiau să înveţe limba tătară. Unii dintre ei, trăind printre mai multe etnii, nu prea ştiau limba maternă. Şi în poeziile mele declar dragostea faţă de limba mea maternă. Pe unii colegii nu i-am văzut de foarte mult timp. A fost emoţionantă reîntâlnirea”, ne-a spus dascălul care şi-a început activitatea didactică la Cobadin, însă a dobândit experienţă profesională în cadrul Ministerului de Externe, apoi a lucrat la Ministerul Justiţiei şi la Ministerul Comerţului Exterior. Mai mult decât atât, timp de 12 ani a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Tătarilor la Bucureşti. În plus, a călătorit foarte mult, de aceea mai are un vis: să-şi scrie memoriile.
CONSULAT. Alături de tătari
Prezent la întâlnirea generaţiilor de altădată a fost şi Consulul Republicii Turcia la Constanţa, Ali Bozçalişkan. „M-a impresionat foarte mult acest eveniment, pentru că după atâţia ani de zile absolvenţii unei şcoli se întrunesc, îşi aduc aminte de vechile prietenii, lucruri care impresionează pe toată lumea. În acest spirit sunt alături de dumnealor şi îi ajut, pentru că prietenii noştri tătari organizează astfel de activităţi”, a spus acesta.
S-au regăsit în fotografiile din tinerețe
