Stelian Damov, fost jurnalist pe domeniile economic și auto candidează pentru postul de primar la Primăria Sectorului 2, din partea ALDE. Damov a explicat, într-un interviu pentru RL, că el se bazează pe electoratul care spune că în prezent nu mai are de ce să meargă la vot. Candidatul este de părere că Sectorul 2 și Bucureștiul, în general, se confruntă cu un nivel al calității vieții foarte scăzut și că Primăria ar putea să se implice și să ajute mai mult cetățenii.
România liberă: De ce doriți să deveniți primar?
Stelian Damov: Doresc să devin primar pentru că în urmă cu aproape doi ani am spus ”vreu să mă implic în viața comunității”. Eu m-am născut acum aproape 52 de ani și de atunci locuiesc neîntrerupt numai în Sectorul 2 și sunt nemulțumit de felul în care arată acest sector, mai bine spus sunt nemulțumit de felul în care sunt cheltuiți banii în Sectorul 2. Pentru mine a fost o ascensiune foarte rapidă și pot să spun că sunt foarte plăcut surprins de încrederea pe care mi-au acordat-o colegii atunci când a fost vorba de omul cel mai potrivit pentru a candida la Primăria Sectorului 2.
R.L: Ce studii aveți? Ce locuri de muncă ați avut și cum credeți că vă va ajuta experiența dobândită pentru funcția de primar?
S.D: Eu fac parte din prima promoție de șomeri ai țării. Am terminat facultatea în 1990. Am terminat Politehnica, Facultatea de Energetică, specialitatea Centrale Nucleare. Atunci nici nu se punea problema să ne gândim că puteam lucra la Centrala nucleară de la Cernavodă, care era în construcție, iar viitorul nu arăta prea bine. Așa că a trebuit să devin întreprinzător. Din 1990 am votat Partidul Liberal în permanență pentru că este partidul întreprinzătorilor, reprezintă spiritul antreprenorial.
Am intrat în presă în anul 1991. Am trecut prin toate fazele: agenție de presă – pe vremea aceea era Rompres (1991-1992). Apoi am mers la cotidian, la Tineretul Liber (1992-1994). Am intrat ulterior în Televiziunea Română, unde am avut o carieră de 18 ani (editor: 1994-2004 și producător: 2004-2011). Pe final am fost la Prima TV. Am practicat două feluri de jurnalism: Jurnalismul economic, până în 1999, iar după aceea, exclusiv domeniul auto. Am făcut câteva sute de emisiuni în domeniul auto. Am fost și președintele Asociației Presei Auto din România.
Ca specializări, ulterior am făcut un masterat în publicitate și comunicare. În anii ’90 nu i se spunea masterat ci studii postuniversitare de marketing, la Academia de Studii Economice (ASE).
Știu să lucrez cu bugete. Pentru că asta face un producător de emisiune. Și cred că asta trebuie să facă și un primar: Să găsească oamani potriviți, să-i pună la locuri potrivite.
R.l.: În cazul în care nu veți fi ales ca primar al Sectorului 2, vă veți întoarce în presă sau veți rămâne în politică?
S.D.: Evident am pornit pe un drum, am ales politica. Deși am fost tentat de multe ori să mă întorc în presă, am închis acest capitol. Am o vârstă și o experiență care cred că pot fi mai bine valorificate în politica românească, deoarece societatea românească așteaptă un suflu nou. Eu sunt convins că pentru Sectorul 2 ALDE este singurul partid care poate să ofere ce așteaptă societatea românească.
R.L.: Care este cea mai gravă problemă identificată în Sectorul 2?
S.D.: Nu aș spune că este vorba despre o problemă gravă. Nu mai suntem la nivelul unor probleme grave. Sigur, cea mai importantă dintre toate problemele este mobilitatea. Dar cred că ceea ce are nevoie Sectorul 2 și Bucureștiul, este o altă abordare, o altă atitudine. Din păcate ne-am obișnuit să fim mulțumiți cu lucrurile normale. Adică este normal să fie curat, este normal să fie verdeață îngrijită în parcuri, este normal să avem școli, este normal să avem siguranța cetățeanului pe stradă, iar toate campaniile electorale de 25 de ani promit lucruri care trebuie să fie normale și pe care nici nu ar trebui să le luăm în calcul. Este mult mai bine ca orașul nostru să devină un oraș reprezentativ și să-l privim cu ochii unui turist străin. Să vedem ce este de văzut în acest oraș. Aș fi mândru, nu ca primar ci ca un cetățean al Bucureștiului, să spun că vin oameni din străinătate să vadă orașul. Când Bucureștiul va avea citty break-uri în alte țări și vor veni oamenii să vadă capitala României, atunci vom putea spune că suntem mândri de orașul nostru. Deocamdată traficul spre București nu este pentru așa ceva. Este un turism de business, care nu are legătură cu frumusețea. Avem mult prea puține de arătat, iar Sectorul 2 cu atât mai puțin.
R.L.: Cum se poate rezolva problema aglomerației în zona industrială a Sectorului 2?
S.D.: Din păcate, ce s-a construit nu mai putem dărâma. S-a construit prost în ultimii 15 ani. Este problema mobilității. Nimeni nu a venit să facă un calcul. Dacă într-o zonă se mai construiesc două turnuri, automat traficul se va aglomera. Nimeni nu a venit să spună că dacă se mai construiesc turnuri vor trebui lărgite străzile. Din păcate, rezolvarea problemei mobilității înseamnă rute alternative, dar nu am construit mai multe căi de acces. Va mai trece ceva vreme până la rezolvarea acestei probleme. Nu are nimeni o soluție miraculoasă.
De fapt vreau să vorbesc despre niște provocări. În Sectorul 2, față de alte sectoare, avem foarte multe colegii. Din păcate, mediul academic nu prea a fost băgat în seamă. Și se vede. Nu a apărut nimic bazat pe niște idei avangardiste. Ne-am limitat doar sa-i răsplătim pe elevi cu merite. Însă suportul financiar nu este suficient. Eu cred că ideile valoroase puse în practică sunt mult mai importante. Eu aș merge pe excelență și pe calitatea vieții.
Calitatea vieții nu constă numai în curățenie, cum să fie factura la întreținere ceva mai mică sau cum ne petrecem timpul liber. Din păcate partea culturală este total neglijată. Este sublimă dar lipsește cu desăvârșire.
Cred că primul lucru pe care l-aș face ar fi să asigur o transparență cât mai mare legat de felul în care se cheltuiesc banii.
Deși avem Arena Națională și Stadionul Dinamo în Sectorul 2, când vorbim despre calitatea vieții, vorbim despre niște indicatori. Vedeți, nu numai în acest sector, ci la nivel de oraș, avem prea puține bazine de înnot. Despre patinoar nici nu mai poate fi vorba. Nu avem un centru cultural în adevăratul sens al cuvântului. Au apărut multe teatre independente care se zbat să supraviețuiască și, din păcate, nu au niciun fel de sprijin din partea primăriei de sector. Eu vin din zona culturii și știu că este un mare of.
Nu vreau ca bugetele alocate culturii să însemne o scenă în Piața Obor pe care se cântă muzică populară în timp ce servim mici și bere.
Felul în care ne petrecem timpul liber, vorbește despre calitatea oamenilor. Din păcate, dacă acum am vrea să mergem la un spectacol sau am vrea să practicăm un sport, nu avem unde și nu avem cum. Vorbim despre un sector de peste 350.000 de locuitori. Sunt județe mai mici decât Sectorul 2.
R.L: V-ați gândit să atrageți fonduri europene? Există axe destinate tinerilor întreprinzători care vor să dezvolte afaceri în colaborare cu autoritățile locale.
S.D: Sigur, orice investitor este bine venit. Cine nu și-ar dori investitori. Sunt zone în care autoritățile locale aleargă după investitori. Problema este că nu aș vrea orice fel de investiție. Aș vrea o investiție cu valoare intelectuală adăugată. Cred că valoarea intelectuală și inventivitatea ne lipsesc. Ideile pot să vină de la tineri, de la investitori mai puțin tineri, de la români, de la străini, nu aceasta este esența. Important este să aducă un plus de valoare în calitatea vieții cetățenilor. În Sectorul 2 avem o populație ceva mai îmbătrânită față de restul sectoarelor. Aș vrea ca și tânărul și vârstnicul să aibă o calitate satisfăcătoare a vieții. Nu vin să spun că ne îndreptăm atenția exclusiv asupra pensionarilor sau asupra tineretului. Fiecare om în parte este valoros.
R.L.: Cum vă gândiți să îmbunătățiți calitatea vieții în Sectorul 2?
S. D.: Nu vreau să dau cifre, cum ar fi câți kilometri de țeavă vom înlocui, de exemplu. Sunt doar cifre și a doua zi vor fi uitate. Aș vrea ca după patru ani să se vadă diferența și oamenii să vorbească despre acest lucru.
Faceți un exercițiu. În trafic, la semafor, nu sunt oameni care zâmbesc. În momentul în care le vom aduce zâmbetul pe buze, înseamnă că avem un nivel al calității vieții satisfăcător. Oamenii se pot gândi și la lucruri frumoase. Eu sunt adeptul politicii cu zâmbetul pe buze. M-am săturat de atâta încrâncenare și de atâta ”hatereală”. Asta a învățat românul, de când există Facebook: să facem ”hatereală”. De ce trebuie să ne urâm unii pe ceilalți? Sigur că avem opinii divergente dar nu trebuie ca acest lucru să aducă ură între noi. Îmi aduc aminte de celebrele cuvinte ale lui Ion Rațiu, în 1990, care a spus: ”Lasa-mă să nu fiu de acord cu tine. Suntem diferiți dar acest lucru este bine.
Primăria ar trebui să ajute cetățenii să fie mai fericiți
R.L: Cum ar putea autoritățile locale să ajute oamenii să fie fericiți?
S.D.: Eu am lucrat în TVR. Acolo am învățat că cel mai bun șef este cel care îi lasă în pace pe subalterni pentru că ei știu singuri ce au de făcut. Șeful trebuie doar să imprime direcția. Dar dacă îl pui pe un om să mintă, să găsească motiv pentru a nu face un anumit lucru, acei oameni devin penibili. Oamenii din administrație sunt plătiți foarte prost dar oamenii aceia nu stau pentru salariu, așa cum nici în TVR cei mai mulți angajați nu stau pentru salariu. Același lucru se poate spune despre orice instituție publică. Importantă este ideea, abordarea, mentalitatea liderului.
Atâta timp cât au transformat UNPR-ul într-o armată, cum altcumva ar putea fi oamenii de la primărie decât ca la militărie. Iar lucrurile vor funcționa când vor funcționa.
R.L.: Vă cunoașteți contracandidații? Vă este teamă de vreunul dintre ei?
S.D: Nu. Dacă ar fi să mă tem de cineva, mi-ar fi teamă doar de mine. Pentru că și eu sunt om și eu fac greșeli. Mi-e teamă că pot greși. Dar fiecare om trebuie să-și asume și eșecurile și lucrurile bune. Ca în business. Ai lucruri care îți aduc profit, lucruri unde pierzi, dar atunci când tragem linie, trebuie să fim pe plus.
Nu mi-e frică de ceilalți contracandidați, pentru că nu au ce să-mi facă. De ce să-mi fie frică? Nu am nicio frică. Sigur, eu vin și spun că la această oră ALDE este sigurul partid care oferă cu adevărat schimbarea clasei politice prin atragerea de oameni noi. Uitați-vă ce propun celelalte partide. Sunt oameni care nu au ce căuta în viitorul Parlament. Și cum, dacă nu sunt buni în Parlament, sunt buni la Primărie?
R.L: Ce spun cetățenii din Sectorul 2 despre candidatura dumneavoastră? Vă puteți baza pe votul lor?
S.D: Eu mă bazez pe voturile celor care spun ”Eu nu am de ce să mă duc la vot”. Sunt oameni foarte dezamăgiți de ceea ce se întâmplă la această oră, inclusiv de ceea ce înseamnă tehnocrat. Din păcate, Guvernul Cioloș a dezamăgit cel puțin prin imagine. Dacă exista sperața într-un tehnocrat, acum nu mai există. Pentru că prestația tehnocraților nu a fost una la nivelul așteptărilor. Și nivelul așteptărilor este prea ridicat până la urmă. Ne dorim oameni ideali în politică. Nu puteam să-i avem pentru că sunt oamenii pe care îi virează societatea. Nu putem să aducem niște sfinți, nici hoți. Nu putem să-i punem pe oameni să muncească pe 1.000-1.500 de lei și să le spunem să fie sfinți până la capăt. Cei care vor să fie cinstiți vor urma modelul medicilor: vor emigra. Să nu credeți că în administrația locală se înghesuie oamenii la concursurile de angajare. Sunt foarte multe posturi libere, deoarece salariile sunt foarte mici. Nu o sa auziți niciun copil că va spune: ”Mamă, eu atunci când o să cresc, vreau să fiu primar”. El vrea să fie pilot, actor, meserii aspiraționale. În primării nu există meserii aspiraționale, adică bine plătite.
R.L.: Cum vreți să rezolvați această problemă a salariilor mici din administrație?
S.D: Una este să vrei și alta este să poți. Eu cred că la nivelul bugetelor primăriilor se pot găsi soluții, însă problema este cadrul legislativ al bugetarilor. Primăria Sectorului 2 are un buget pe 2016 de peste 350 milioane de euro.
Acest buget este în execuție. S-a reluat în forță anveloparea blocurilor, principala cheltuială în buget.
R.L: Ce ați păstra din lucrurile făcute de fostul primar?
S.D.: Nu toate lucrurile pe care le-a făcut fostul primar Onțanu au fost rele. Au fost și lucruri bune. Dar cred că patru mandate sunt cam multe pentru că nu ai cum să te reinventezi. Ești un om al timpului tău. Dacă în opt ani nu ai făcut suficient, nu ai nevoie de 16 sau 20 de ani să arăți ce poți. Părerea mea este ca și primarii ar trebui să aibă un număr limitat de mandate. Mai sunt oameni inteligenți și buni administratori.
R.L: Cât de important este sprijinul partidului pentru un candidat?
S.D: În București vorbim în principal despre un vot politic, pe câtă vreme ar trebui să fie votat omul. Din acest motiv vedem oameni compromiși care pot ieși pe puncții pentru că se votează partidul. Nu vorbim despre model comportamental sau activitatea deosebită din spate. Din păcate, susținerea partidului pare fi mult mai suficientă pentru anumiți candidați.
Oamenii sunt dezamăgiți de oferta făcută de partide. Acesta este și motivul pentru care am intrat în politică. Atunci când am văzut lista conislierilor de la Sectorul 2 am spus ”de ce nu”? Am văzut declarații de avere și de interese scrise cu greșeli gramaticale. Acești oameni mă reprezintă? Ei nu știu ce înseamnă un milion de euro dar votează bugete de 350 de milioane de euro. Aceasta a fost oferta partidelor și oamenii au votat. Nu cred că au știut vreodată că trimit în administrația locală un lăcătuș mecanic sau un director de grădiniță. Am tot respectul pentru aceste meserii, dar nu să gestioneze un buget de 350 de milioane de euro.
Problema cea mai mare este că cetățenii nici nu știu cine le gestionează banii.
R.L: Ce părere aveți despre construcția Catedralei Mântuirii Neamului și despre Moschee?
S.D.: Nicuna dintre aceste construcții nu vizează Sectorul 2. Dar părerea mea este că, în condițiile în care peste 90% din populația României este creștin ortodoxă cred că ar fi trebuit trecut în Constituție că România este un stat creștin ortodox. Așa mi se pare firesc. Acest fapt nu înseamnă că România nu respectă toate cnfesiunile. Pe de altă parte, iarăși exagerăm când vorbim despre cât de mare trebuie să fie o biserică. Aceea este casa lui Dumnezeu, nu contează cât este de mare sau de mică.
Ar trebui să ne punem problema altfel, de câți metri pătrați este nevoie pentru a locui? De ce îți trebuie 150 de metri pătrați? Ai putea să locuiești în 20 de metri pătrați. Haideți să nu mai construim apartamente de 150 de metri pătrați. Nicăieri nu spune cât de mare sau cât de mică trebuie să fie. Atunci de ce ne uităm la Catedrala Notre Damme? Ei de ce au construit această catedcrală? S-o dea jos. Eu nu am auzit de o revoltă a francezilor pentru că Notre Damme este o catedrală prea mare. Nu cred că aceasta este problema. Eu cred că pe români i-a ținut uniți credința de-a lungul secolelor. Problema nu stă în mărime. Nu are nicio legătură.
Mai mult, comparația biserici versus spitale este cea mai proastă comparație. Amândouă se ocupă de om. Unele se ocupă de partea fizică iar celelalte de partea spirituală. Nu sunt comparabile. Pe de altă parte, se construiesc biserici, însă niciuna nu este goală. Adică nu s-au construit biserici și nu se ducea lumea la ele.
Legat de acea moschee, nu mi se pare potrivit. Cred că, cel puțin în actualul context nu este potrivit. Probabil că dacă am fi discutat despre moschee acum patru, cinci ani, spiritele nu ar fi fost atât de încinse. Nu cred că ar fi cea mai înțeleaptă decizie. Poate nu ar trebui o moschee de o asemenea dimensiune și aici în București.
R.L.: Ce ați face dacă cineva v-ar denunța la DNA, pe timpul campaniei electorale sau când veți ajunge primar?
S. D.: Denunțul nu poate să fie numai la DNA, poate să fie oriunde. Problema este că eu nu am lucrat cu statul. Iar acum respect regulile jocului și cred că nimeni nu-și permite să respecte aceste reguli în campania electorală.
Haideți să vă spun un secret. Soția mea nu a fost de acord cu implicarea mea în politică. Pot exista denunțuri exclusiv din invidie și din dorința de a face rău, nu neapărat că ar avea vreun fundament. ”Te-ai gândit că poți ajunge să dai cu subsemnatul, tu fiind nevinovat?”, mi-a zis soția. Și eu am liniștit-o și i-am făcut o promisiune: ”Nu-ți fă nicio grijă. Îmi propun să trăiesc exclusiv din salariu, așa prost cum e”.
R.L: Ce ne puteți spune despre averea dumneavoastră?
S.D: Sper că trăiesc ca un om de middle class. Am o soție, doi copii și vreau să cred că nu duc grija zilei de mâine. Iar copiii au crescut având tot ceea ce au avut nevoie. Eu am avut venituri peste medie, soția mea la fel, dar nu am avut afaceri în care să învârtim milioane de euro. La ora aceasta mă gândesc cum să-mi lichidez afacerile pentru că este mai sănătos. Sunt afaceri mici. O curățătorie de haine. Am mai avut un studio. În firmele mele nu am cont de trezorerie, nu lucrez cu instituțiile publice. Vreau să le lichidez pentru că nu mă pot dedica afacerilor și Primăriei în același timp. Eu vreau să mă dedic politicii, iar copiii nu sunt suficienți de mari astfel încât să preia afacerea.
Cristian Petrescu, candidatul PMP la Primăria Sectorului 3: Avem o problemă cu gândacii
