Weekendul acesta începe a noua ediţie a festivalului de film de animaţie Anim’est. O prezenţă specială la ediţia din acest an este Bill Plympton, unul dintre cei mai celebri animatori americani, supranumit „regele animaţiei“ independente.
Sâmbătă, la Cinema Studio, de la ora 14.00, va fi proiectată o retrospectivă specială a primelor filme de scurtmetraj din cariera sa, o mostră de absurd şi grotesc marca Plympton.
De la universul populat de personaje atipice, mesaje incorecte politic şi umor negru marca Plympton, trecem la o altă proiecţie specială ce va avea loc în primul weekend al festivalului. Trippy Animation Night, o nouă noapte delicioasă de kitsch şi erotic marca Michael Helmerhost, îi aşteaptă pe cei mai lipsiţi de pudoare fani ai animaţiei sâmbătă, la Cinema Studio, de la ora 22.00.
Fanii animaţiei vor şti să îşi rezerve în agendă săptămâna 3-12 octombrie, când unul dintre cei mai celebri animatori americani se întoarce la Anim’est. După prezenţa la a treia ediţie, în 2008, Bill Plympton este din nou invitat la cel mai iubit festival de film din capitală și aduce, în programul proiecţiilor de anul acesta, o mulțime de titluri premiate din cariera sa.
Supranumit regele animaţiei independente, Bill Plympton este primul autor care a realizat un lungmetraj făcut în exclusivitate din desene de mână. Născut în Portland, Oregon, Bill a absolvit secţia de Grafică din cadrul Portland State University, iar înainte de a-şi începe cariera de animator a lucrat, ca ilustrator, pentru numeroase reviste: The New York Times, National Lampoon, Rolling Stone, Playboy sau Screw.
A devenit unul dintre cele mai celebre nume din istoria animaţiei odată cu prima nominalizare la Oscar, în 1987, pentru scurtmetrajul de animaţie „Your Face“. În 2005, a fost nominalizat din nou la Oscar, de data aceasta pentru scurtmetrajul „Guard Dog“. Un alt scurtmetraj, „Push Comes to Shove“, a primit în 1991 prestigiosul Palme d’Or la Cannes. În 2001, „Eat“ a fost răsplătit cu Marele Premiu pentru Scurtmetraj de către Semaine de la Critique.
După o carieră apreciată în scurtmetraj, cu filme care au apărut pe MTV şi în colecţia Spike and Mike’s care face turul festivalurilor, cinematografelor şi universităţilor, Bill s-a îndreptat spre lungmetraj. Din 1991 până azi, a realizat nu mai puţin de zece lungmetraje. Şapte dintre ele sunt filme de animaţie.
Bill Plympton a colaborat, de asemenea, cu Kanye West, Madonna şi Weird Al Yankovic la realizarea unor videoclipuri muzicale şi proiecte publicistice. În 2006, a primit Premiul Winsor McCay pentru întreaga carieră la Annie Awards, premiile americane ale filmului de animaţie.
La Bucureşti, publicul Anim’est e invitat să vizioneze, în primul weekend al festivalului, o retrospectivă specială a primelor filme de scurtmetraj din cariera celebrului animator. Programul „Plymptoons: The Complete Early Works Of Bill Plympton“, va cuprinde, începând cu experimente din studenţie, fragmente scurte animate, spoturi şi reclame, până la hituri de scurtmetraj care i-au adus faima internaţională, ca „Boomtown“, în colaborare cu Jules Feiffer, sau „Your Face“, şi gagurile de colecţie „Plymptoons“. Fanii lui Plympton, dar şi publicul neiniţiat, vor avea parte de primele mostre ale lumii absurde populate de personaje metamorfozate în caricaturi hidoase, cu gesturi exagerate, mesaje incorecte politic şi mult umor, ce i-au adus, lui Plympton, supranumele de “Tarantino al animației”.
Șase lungmetraje semnate de Plympton vor fi, de asemenea, proiectate la a noua ediţie a festivalului – începând cu „ Melodia“ (1992), primul lungmetraj din cariera animatorului, ce i-a adus o nominalizare la Grand Jury Prize, la Sundance. Animaţia, a cărei coloană sonoră aduce tribut diferitelor forme ale muzicii americane, prezintă povestea lui Del, un compozitor ce are la dispoziţie 47 de minute pentru a crea un hit, sau îşi va pierde slujba şi iubita. Un alt titlu de lungmetraj proiectat la Anim’est este „I Married A Strange Person / Soţul meu e un ciudat“ (1997), premiat cu Grand Prix la Annecy, un amestec de Akira cu umor, Road Runner cu oameni şi Pulp Fiction animat, nerecomandat celor sub 15 ani.
Lista de lungmetraje continuă cu „Mutanţi extratereştri“ (2001), un soi de parodiere a filmelor de categorie B, ce abundă de sex şi violenţă gratuite, şi „Hair High“ (2004), un clasic gotic cu zombi despre un triunghi amoros ce sfârşeşte tragic, nominalizat la premiul Cristal la Annecy. Nu va lipsi din program nici celebrul „Idioţi şi îngeri“, animaţia premiată, în 2008, la Annecy (distincţie specială), Cinanima şi Fantasporo, o comedie neagră pe muzica lui Tom Waits „ca un film de David Lynch, dacă Lynch ar fi făcut animaţie”, după cum declara însuşi Plympton. Seria de lungmetraje e completată de „Amanţii electrici“, animaţia lansată în 2013 despre încă un triunghi amoros ce naşte sâmburi de gelozie, uneltiri diabolice, ură şi nesiguranţă, recompensată cu Premiul special al juriului la Annecy, anul acesta.
Duminică, 5 octombrie, publicul e invitat să completeze experiența Bill Plympton cu un masterclass de animaţie pe care acesta îl va susţine, timp de două ore, la Cinema Elvira Popescu. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Festivalul de dans „eXplore“
Festivalul de dans „eXplore“, a cărui a noua ediție începe astăzi, aduce încă o dată în faţa publicului său un program concentrat şi intens, ce chestionează mişcarea şi prezenţa corpului, testând limitele tehnologiei versus arta conceptuală, dezvoltând dramaturgii în mişcare şi adresându-se unui public extins.
Programul de spectacole din cadrul „eXplore dance festival #9“ este compus dintr-o selecţie de creaţii ce prezintă publicului cele mai puternice voci ale scenei europene de dans. Utilizând o varietate de direcţii artistice şi influenţe estetice, spectacolele din program îşi propun să construiască un dialog nou şi necesar despre corpul contemporan, cu toate straturile sale politice, emoţionale şi sociale. Un corp golit de sens, aflat în căutarea unui nou conţinut, într-o eră a consumerismului. Un corp fără nici un punct de referinţă, în afara propriei minţi. Un program special, unic şi neconvenţional, dedicat copiilor, tinerilor şi familiei, incluzând spectacole şi ateliere de dans, teatru, new-media, desene creative şi jocuri. Arta contemporană îşi caută un viitor public îndrăzneţ.
Cinema. „În mijlocul furtunii“
D e-a lungul unei singure zile, oraşul Silverton este lovit de o serie de tornade puternice, într-o dezlănţuire fără precedent a naturii.
Întreaga populaţie se află la mila haoticelor furtuni, iar veştile meteorologilor nu sunt deloc îmbucurătoare, lucrurile urmând să se înrăutăţească şi mai tare.
În timp ce unii caută adăpost sigur, vânătorii de furtuni şi teribiliştii gonesc spre vortex cu gândul să nu rateze ocazia unică de a înregistra cât mai de aproape fenomenul.
Văzut prin ochii unor profesionişti, dar şi din perspectiva unor amatori aflaţi în căutare de senzaţii tari, filmul „În mijlocul furtunii“ ajunge chiar în miezul acţiunii şi surprinde manifestări extreme ale naturii.
În rolurile principale îi regăsim pe Richard Armitage, Sarah Wayne Callies și pe Alycia Debnam-Carey.
Concert. „Viola d’amore“
Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă astăzi, de la ora 16.00, la recitalul muzical Viola d’amore – Instrument muzical baroc din patrimoniul Muzeului și unicul instrument original cunoscut în România.
Evenimentul, organizat în colaborare cu Universitatea Națională de Muzică București, va avea loc în Studioul Horia Bernea.
În program: Attilio Ariosti „Trei Sonate Stockholmeze“, Paul Hindemith „Mica Sonată, op. 25 nr. 2“, Carl Stamitz „Sonata Marburgheză“, Dan Dediu „Pavana per Don Quixote, op. 56“. Interpreți: Dolores Chelariu și Ladislau Csendes, profesori la Universitatea Națională de Muzică București, membrii ansamblului Aperto.
Sergiu Muntean este cel care a readus la viață viola d’amore originală. După ani de studiu în Academiile de muzică din Chișinău și București, a activat ca violist în câteva orchestre prestigioase din Moldova și România. Azi, Sergiu Muntean este artist instrumentist și lutier în Orchestra Națională Radio din București. Se informează continuu în legătură cu instrumentele renascentiste și baroce și ține legătura cu cercurile de specialitate internaționale preocupate de subiect. A lucrat la recondiționarea violei d’amore peste un an, cu răbdarea unui veritabil lutier, știind că este singurul instrument original cunoscut în România. L-a încercat el însuși, după care a sugerat să-i fie încredințat temporar cuiva care avusese deja șansa să cânte, în recitaluri interne și internaționale, pe o copie: Ladislau Csendes.
