Mai divizati ca oricand, liderii a 12 foste republici sovietice se reunesc vineri si sambata la Kazan, pe Volga, pentru a reanima Comunitatea Statelor Independente (CSI).
Dupa destramarea URSS, intalnirile de acest gen au trezit mai mereu imaginea unei closti care cauta sa-si tina aproape puii (nici o legatura cu tezaurul romanesc de la Moscova). Intre timp, puii au mai crescut, au vazut cum e prin alte ograzi si ar cam vrea sa scape de sub tutela.
Asa stand lucrurile, ce s-ar putea astepta de la o reuniune ai carei participanti cu greu pot gasi un limbaj comun? In CSI coabiteaza lideri pro-occidentali ca presedintii Georgiei si Ucrainei, veniti la putere pe valul „revolutiilor colorate”, cu exponenti ai unor regimuri represive criticate pe plan international (Uzbekistan si Belarus) si cu un presedinte rus caruia ii cam place sa bata cu pumnul in masa. De aceea, organizatorii s-au straduit sa intocmeasca o agenda care sa nu trezeasca animozitati. Nu au reusit in totalitate, caci pe ordinea de zi raman doua chestiuni sensibile.
Prima este rezolvarea situatiei din Nagorno-Karabah, enclava armeana de pe teritoriul Azerbaidjanului. „Sunt sanse sa ajungem la un acord in aceasta problema”, a declarat ministrul azer de Externe dupa o intalnire cu omologii sai din Rusia si Armenia.
Cea de-a doua problema – si cea mai importanta – este reformarea CSI. In opinia unor comentatori politici moscoviti, aceasta sarcina este tot atat de simpla precum reanimarea unui cadavru. Mai degraba „va mai fi batut un cui in cosciugul CSI”, prognoza cotidianul „Vremia Novosti”. „Am avut senzatia ca asist la funeralii”, marturisea, lac de sudoare, unul dintre ministrii de Externe din CSI care a participat la intalnirea pregatitoare a summit-ului de la Kazan.
Sumbra declaratie se bazeaza pe atitudinea recenta a Ucrainei si Georgiei, ai caror lideri intentioneaza sa creeze, impreuna cu Polonia si Lituania, o noua organizatie, sub forma unei uniuni a tarilor de la Marea Baltica, Marea Neagra si Marea Caspica, denumita „Comunitatea alegerii democratice”. Privita cu interes de occidentali, aceasta noua „axa” ar putea avea si o importanta baza economica, prin crearea unui coridor petrolier care sa ocoleasca Rusia, pe traseul Azerbaidjan-Georgia-Ucraina-Polonia-Europa de Vest. „O asemenea alternativa la CSI ar putea izola Moscova”, estima un analist politic de la Kiev.
Ministrul ucrainean al Economiei, Serghei Teriohin, a pus paie pe foc amenintand ca tara sa nu va adera in acest an la Spatiul Economic Unic alaturi de Rusia, Belarus si Kazahstan. Declaratia a provocat un soc la Moscova, fiind ulterior contrazisa de presedintele ucrainean Viktor Iuscenko, care a spus ca, totusi, Kievul va participa la proiectul economic atat de drag Rusiei. Insa numai la acele capitole care nu contravin integrarii europene.
Dar „closca” e vigilenta si poate oricand sa-i impunga cu ciocul pe „puii” neascultatori. Se pricepe bine la asta. De exemplu, Rusia ar putea sa nu mai livreze Ucrainei gaz la preturi mici. Atat timp cat Moscova va sti sa foloseasca biciul si zaharelul in relatiile cu fostii sateliti, CSI va rezista.
