La Tokio şi la Bruxelles, Marea Britanie se confruntă cu Brexitul. Tokio nu se grăbeşte să încheie un acord comercial, iar discuţiile cu UE patinează.
Aproape simultan, în ultima zi de august, David Davis, ministrul britanic pentru Brexit, şi premierul Theresa May, în vizită în Japonia, au revenit fără succes din deplasările lor. Dacă cei doi nu au avut un eşec complet şi acordurile rămân posibile, procesul va fi îndelungat şi tensionat.
La Bruxelles, după patru zile de negocieri intense – în cadrul unui al treilea ciclu de discuţii – asupra organizării ieşirii Marii Britanii din UE, Davis şi omologul său european, Michel Barnier,progresele par extrem de limitate. Discuţiile s-au încheiat într-o atmosferă tensionată şi Barnier, „Monsieur Brexit” pentru partea europenilor, a încins situaţia reamintind riscul crescut al unui „non-acord” cu Londra.
Pentru moment, europenii sunt în calendar cerând în prealabil rezolvarea „divorţului”. Cu trei teme prioritare: soarta resortisanţilor lor în Marea Britanie, problema frontierei dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda şi factura divorţului. În primele două subiecte, experţii celor două părţi au avansat puţin la Bruxelles şi au explorat posibilitatea menţinerii unei recunoaşteri reciproce a diplomelor între UE şi Marea Britanie sau prelungirea accesului la asigurarea medicală a cetăţenilor.
De asemenea, Londra a reasigurat europenii garantându-le că va fi prezervată actuala zonă de liberă circulaţie între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda.
În schimb, problema facturii ieşirii Regatului Unit din UE, „exit bill”, continuă să blocheze. Londra a recunoscut în iulie că va trebui să lase un cec la Bruxelles înainte de a închide uşa. Dar metoda de calcul este în dezbatere. Potrivit unor scenarii, factura finală ar putea oscila între 25 şi 65 miliarde euro, potrivit think thank-ului Bruegel.
Afacerea a devenit o luptă a juriştilor pentru definirea exactă a ceea ce Marea Britanie datorează legal Uniunii Europene. Or, continuarea negocierilor depinde de un acord asupra facturii. Londra speră să treacă la discuţiile privind viitorul acord de liber-schimb la viitorul summit european din octombrie. „Credem că va trebui să începem negocierile asupra acordului final pentru că ar fi bine pentru întreprinderile şi prosperitatea poporului britanic şi a restului UE” a estimat secretarul britanic pentru comerţul internaţional, Liam Fox ameninţând: „Nu putem fi obiectul unui şantaj”.
În faţa imensei complexităţi police, juridice şi economice a Brexitului, Marea Britanie a decis o temporizare. Dar doreşte o periodă de doi ani în care uniunea vamală cu UE să rămână de facto în funcţie.
Semi-eşec în Japonia
Paralel, la Tokio, premierul britanic Theresa May a încheiat o vizită cu rezultat parţial. Iniţial, ea spera să înceapă negocierile asupra unui viitor parteneriat comercial dar a trebuit să salveze aparenţele obţinând de la Japonia promisiunea formală de a lucra la un acord după Brexit. În iulie, ambele părţi anunţau cu mare pompă un acord de principiu pentru un tratat comercial considerabil. Pentru japonezi, este prioritară piaţa europeană, mult mai mare decât cea britanică şi nu se pune problema începerii de discuţii paralele cu Loondra înainte de reglarea tuturor detaliilor cu Bruxellesul. Tokio se declară pregătit să discute cu Londra pe baza acordului negociat cu Bruxellesul. Adică britanicii nu vor obţine condiţii mai bune pentru exporturile lor decât cele acordate celor 28.
