O serie întreagă de branduri recente ale Clujului, dar şi branduri mai vechi, cu o vechime considerabilă, au fost pierdute de oraş într-un interval incredibil de scurt.
În urmă cu trei ani, când a început mirajul Clujul atractiv din punct de vedere financiar, o lume întreagă vorbea de „efectul Nokia”, care s-ar traduce, practic, printr-un certificat de garanţie dat de o mare companie mondială unui judeţ din România. A fost un gir dat în schimbul unor acţiuni luate de autorităţile locale şi centrale din ţară, respectiv crearea unor parcuri tehnologice atractive, dar şi a unor promisiuni care nu s-au mai concretizat niciodată, cum ar fi continuarea lucrărilor de infrastructură la drumuri şi la aeroport, de care compania finlandeză avea nevoie pentru dezvoltarea afacerii.
Multe necunoscute
Una din întrebările pe care şi le pun mai ales specialiştii este dacă „efectul Nokia” funcţionează şi în sens invers, respectiv ca semnal negativ. Autorităţile susţin că plecarea companiei, care este pentru încă câteva săptămâni al doilea cel mai mare exportator din România, nu este de neînlocuit. Premierul Emil Boca anunţat că Guvernul are discuţii cu cel puţin zece companii străine care sunt interesate de România şi că se vor găsi soluţii şi pentru aducerea unui alt investitor chiar în Cluj.
La rândul său, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, are şi el un răspuns, nu tocmai roz.
„Să nu uităm în prezent că avem un deficit de cont curent de 4 la sută în condiţii de recesiune, care s-ar putea să crească, nici nu ştim. Avem o mare necunoscută, cum va reacţiona economia românească la o creştere de 4 la sută. Rămânem cu un deficit extern de 4 la sută. Adică să atragă bani din exterior, să atragă investiţii directe. Nokia a plecat. Vin altele. Poţi să-ţi bazezi un program de dezvoltare pe o necunoscută mare ?”, a întrebat retoric Isărescu.
„Efectul Nokia atrage investitori în România”
„Efectul Nokia atrage noi investitori în România, după ce compania finlandeză a decis să-şi mute producţia de la Bochum, Germania, la Cluj, oraş care găzduieşte azi şi alte companii multinaţionale ca ING, Emerson sau Office Depot”, relata în 2008 Deutsche Welle.
Pe de altă parte, un studiu întocmit de grupul de consultanţă KPMG arăta la acel moment că judeţul Cluj ar putea deveni unul dintre cele mai atractive destinaţii pentru investitori. N-a durat decât trei ani, adică de vreo trei ori mai puţin decât previziunile şi aşteptările tuturor specialiştilor şi politicienilor despre perioada în care ar fi putut spera că va sta în România compania finlandeză. Astăzi, după trei ani, consilierii economici spun că plecarea Nokia reprezintă o situaţie normală într-o economie de piaţă globală.
„O mare companie nu poate să-şi permită să nu fie globală. Nu trebuie uitat un lucru de principiu: una dintre condiţiile unei economii de piaţă este accesul liber pe piaţă. O companie are dreptul să-şi aleagă locul cel mai favorabil în funcţie de interesele sale. Eu aş vedea în procesul Nokia o situaţie normală într-o economie de piaţă globală. Asta nu înseamnă neapărat un handicap. Ideea nu este să aduci înapoi industria siderurgică, de exemplu, ci să aduci în prim plan o nouă indsutrie. Ieşirea din impas se poate face numai cu soluţii noi, cu noi tehnlologii”, a declarat Florin Lupescu, consilier principal şi director general al Direcţiei Societăţii Informatice şi Mediu din cadrul Comisiei Europene.
Nokia Corp a precizat printr-un comunicat că până la finalul anului va concedia 4.000 de angajaţi, dintre care aproape jumătate sunt la Jucu, în încercarea de a-şi micşora costurile, din cauza concurenţei puternice din partea rivalilor săi pe segmentul telefoanelor inteligente. Nokia este doar cea mai recent ratată afacere a Clujului, care încheie un şir mai lung de companii care au venit în această zonă cu foarte mult avânt, iar după o vreme s-au retras. Unele nu au stat decât şase luni.
ING n-a rămas decât o jumătate de an
Compania olandeză ING şi-a închis proaspăt inauguratul Centru Regional de Servicii pentru Europa Centrală la numai şase luni după deschidere. La momentul inaugurării, managerul general al Centrului ING pentru Europa Centrală, Koen Vanvinckenroye, a declarat că oraşul Cluj-Napoca a fost ales dintr-o sută de opţiuni analizate. Centrul ar fi urmat să deservească şapte ţări în care ING îşi desfăşoară activitatea, respectiv Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Spania, Grecia şi România.
Centrul ING din Cluj avea în acel moment un pic peste o sută de angajaţi şi conducerea companiei intenţiona ca până în 2013 să aibă o mie de salariaţi. Centrul Regional trebuia să unifice activităţile departamentelor Financiar, IT, Risc şi Operaţiuni şi să ofere servicii comune de back-office pentru clienţii din ţările ING Asigurări Europa Centrală şi urma ca activităţile de marketing şi vânzări să se desfăşoare în continuare la nivel local, în fiecare ţără din regiune.
„Guvernele nu au suficientă grijă de oameni şi atunci ei trebuie să ia problema în mâinile lor (…) Am investit mult în acest Centru şi chiar dacă suntem în criză, avem totuşi aşteptări, vrem să rămânem primii pe piaţa asigurărilor de viaţă şi a pensiilor”, a declarat la acel moment, în septembrie 2010, şeful biroului regional de operaţiuni al ING, Jolanda van de Kamer.
Printre motivele pentru care şefii ING au ales Cluj-Napoca pentru a instala Centrul Regional de Servicii pentru Europa Centrală se număra faptul că aici învaţă peste 80.000 de studenţi, din rândul cărora pot fi recrutaţi agenţi. De asemenea, faptul că oraşul are un aeroport internaţional a avut o importanţă deosebită, deoarece angajaţii ING trebuie să se deplaseze rapid dintr-o ţară în alta, pentru că există şi birouri locale. Un alt motiv a fost acela că oraşul este multicultural.
În martie 2011, ING anunţa că îşi închide Centrul Regional şi că, în locul centralizării operaţiunilor locale, va dedica mai multe resurse spre a permite o mai mare flexibilitate în întâmpinarea nevoilor clienţilor săi.
„Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie să direcţionăm toate eforturile spre a răspunde nevoilor clienţilor noştri. Acest obiectiv este cel mai bine atins la nivel local, în fiecare ţară”, a declarat David Knibbe, CEO ING Insurance Central and Rest of Europe (CRE). ING deserveşte 85 milioane de clienţi, din 40 de ţări.
Ursus, un brand pierdut după 130 de ani
Dacă ING şi Nokia sunt două branduri străine, Ursus, şi el pierdut de Cluj, era românesc. De fapt, un prim-pas pe calea pierderii sale a fost făcut în momentul în care fabrica, înfiinţată în Cluj în 1978, a fost cumpărată, în 1995, de sud-africanii de la South African Breweries (SAB), care apoi a devenit SABMiller.
După 15 ani, conducerea companiei a decis să închidă fabrica de la Cluj şi să producă un Ursus de Buzău.
„Suntem nevoiţi să închidem fabrica, dar vom păstra o mini-linie de producţie. Vom avea şi un bar şi un restaurant”, a declarat preşedintele Ursus, Gary Whitliem, care a argumentat că închiderea fabricii a avut ca motiv, pe lângă o restrângere cu 25 la sută a pieţii, provocată de criza economică, şi faptul că unitatea de producţie se afla, în 2010, mult prea aproape de centrul oraşului. Amplasamentul a rămas acelaşi de cei peste 130 de ani câţi au trecut de la înfiinţarea fabricii, dar la acel moment Clujul era mult mai mic şi fabrica se afla la periferie.
Conducerea companiei a decis să transforme fabrica într-o berărie cu specific, adică un restaurant cu o mini-unitate de producţie a berii.
În urma închiderii fabricii au fost concediaţi 150 de angajaţi.
Asigurări mutate în Bucureşti
Alte două branduri pierdute de Cluj sunt Ardaf şi BT Asigurări, care au fost relocate în Bucureşti, prima în încercarea de a resuscita afacerea, iar a doua în urma unei preluări. Compania clujeană de asigurări Ardaf şi-a mutat sediul central la Bucureşti, ca soluţie de diversificare a portofoliului, pentru a-şi reveni după o pierdere de 35 milioane de euro, înregistrată în 2006-2007. Conducerea companiei a considerat, la acel moment, că mutarea sediului central al societăţii la Bucureşti, decisă şi în urma preluării societăţii de către grupul ceh PPF Investments, preconiza o redresare de 20% a volumului total de prime subscrise. Directorul general adjunct al companiei, Daniel Barabant, detalia că Bucureştiul reprezintă principala sursă de creştere de pe piaţa asigurărilor din România, iar în aceste condiţii relocarea părea cea mai bună soluţie.
La rândul său, BT Transilvania a plecat din Cluj, în 2007, după ce compania franceză de asigurări Groupama a încheiat tranzacţia de vânzare-cumpărare cu Banca Transilvania, în urma căreia a preluat 90% din acţiunile companiei de asigurări. În cadrul afacerii, Banca Transilvania şi-a înstrăinat întreaga participaţie la BT Asigurări.
