Industria românească de concerte s-a profesionalizat în aceşti câţiva ani de când România a fost inclusă pe harta marilor trupe. Nu acelaşi lucru se poate spune despre agenţiile de protecţie şi pază care asigură securitatea marilor spectacole – la concertul Guns’N’Roses, de pildă, am văzut tineri apostrofaţi şi agresaţi verbal de bodyguarzi în momentul când cereau informaţii; am văzut de asemenea puşti beţi, înşfăcaţi şi scoşi cu îmbrânceli afară, într-un fel foarte umilitor. Nu vreau să fiu înţeles greşit, serviciile de protecţie sunt peste tot în lume mai dure prin natura profesiei – dar tot găsesc enervant să dai 150 de lei sau mai mult pe un bilet şi să fii tratat aşa; la banii ăia, parcă ai totuşi nişte pretenţii în materie de servicii, nu vrei să fii mânat ca o vită proastă prin ţarcul de concert (e totuşi o diferenţă între agresivitatea unui ultras beat şi aceea a unui rocker…).
Poliţia română, cu toate defectele ei, s-a profesionalizat simţitor în materie de „relaţii cu publicul”: „mulţumesc” şi „vă rog” au intrat în vocabularul acesteia. Pe de altă parte, ca să ajungi subofiţer trebuie să ai bacalaureatul luat şi să urmezi o şcoală de subofiţeri de doi ani, unde se predau şi limbi străine sau cursuri de bune maniere. Bodyguarzii de concerte sunt însă simpli agenţi de pază, cu o licenţă profesională obţinută în urma absolvirii unui curs de trei luni (curs care, în practică, e cam facultativ)… O mulţime de băieţi săraci de pe Prelungirea Ferentari mă întrebau anul trecut dacă nu ştiu ceva joburi în domeniu („dar nu de-alea cu 8 milioane, ca în supermarket, ci de-alea mai şmechere, cu 10″). Or, în condiţiile în care meseria de agent de pază vizează oameni cu patru-opt clase (care altminteri ar lucra în construcţii sau în spălătorii auto), şi dacă cursurile pe care trebuie să le urmeze sunt de fapt o glumă românească, atunci ar trebui ca măcar agenţiile pentru care lucrează să le asigure nişte ore de pregătire în „relaţiile cu publicul”. Nu de alta, dar fac de râs firma.
În condiţiile în care meseria de agent de pază vizează oameni cu patru-opt clase, ar trebui ca agenţiile pentru care lucrează să le asigure nişte ore de pregătire în «relaţiile cu publicul».”
