Pentru a putea intra in Statele Unite fara a trebui sa ceara o viza, cetateanul roman, ca orice alt cetatean european, va trebui sa aiba, incepand de anul viitor, inscrise pe pasaport anumite date biometrice. Ele ar putea fi amprentele digitale, configuratia irisului etc. In lipsa acestor date, va trebui sa ceara o viza de intrare, ca si pana acum.
Aceasta exigenta, nu fara legatura cu lupta antiterorista la care sunt constranse Statele Unite, face parte din tot mai marea pondere pe care datele informatice o au in fisierele politiilor de pretutindeni, dar nu numai ale politiilor, ci si ale administratiilor publice, ale organelor sanitare, ale institutelor de cercetare stiintifica si chiar ale unor organisme private comerciale, care vor sa cunoasca datele de identificare ale clientilor pentru a-si putea organiza marketingul.
Se estimeaza ca in Marea Britanie, de exemplu, patru milioane de persoane sunt fisate cu date de identificare avansate, cum ar fi imaginea irisului, profilul ADN etc. Ca sa nu mai existe inegalitati, s-a preconizat, in aceasta tara, fisarea biometrica a tuturor nou-nascutilor, ceea ce ar putea facilita urmarirea pe viata, din mai multe puncte de vedere, a tuturor cetatenilor.
O informatie recenta arata ca musulmanii din Marea Britanie sunt considerati ca fiind sursa potentiala de terorism cea mai importanta pentru Statele Unite, de unde vine si interesul major al fisarii tintite a populatiei.
Pe de alta parte se cunoaste propunerea (facuta si la noi) a unei cartele informatizate de sanatate care l-ar urmari pe individ de la nastere pana la moarte, continand toate datele sale medicale si biologice.
Interesul pentru biometrie, capabil sa fie satisfacut de capacitatile tehnologiei informatice actuale, in continua dezvoltare, vine si din faptul ca insasi criminalitatea este din ce in ce mai sofisticata. Cu cat se dezvolta mijloacele de agresiune, cu atat ele trebuie sa fie mai sofisticate pentru a o preveni sau descoperi. Este greu de imaginat ca serviciile interesate in identificarea infractorilor (reali sau potentiali), dar si cele demografice, epidemiologice, comerciale etc. vor putea sa fie convinse sa se abtina de la fisarea datelor biometrice. Intram intr-o epoca a supravegherii generalizate. si s-ar putea chiar sa ne aducem aminte cu nostalgie de era comunista, cand supravegherea populatiei era, desigur, generalizata, dar cu mijloace artizanale, arhaice, care o faceau uneori insuficienta. (Am citit recent transcrierea inregistrarilor facute de Securitate la mine acasa, in 1977, cu un microfon instalat in aparatul de telefon si un agent care transcria ce auzea la celalalt capat al firului, si am ras cat de inexacte si inutilizabile, in fond, erau aceste transcrieri.)
Dar, daca presupunem ca in viitor, datorita tehnicilor superioare aflate la dispozitie, biometria va ajunge la o cartografiere amanuntita a datelor personale, nu numai a celor fizice, ci si a celor psihologice (obiceiuri, gusturi, preferinte sexuale, opinii, credinte), vom avea o adevarata problema. Putin cate putin si pe nesimtite, individul va fi reperat in toate datele lui psiho-fizice.
Unul din drepturile fundamentale ale omului este dreptul la intimitate. Un ins, ale carui activitati, preferinte etc. ar fi in intregime cunoscute si publicate, nu ar mai avea o viata personala, ar fi ca un detinut intr-un penitenciar, privit mereu prin vizeta. Scriitorul George Orwell a imaginat in romanul sau "1884" cum ar arata o astfel de lume a supravegherii generalizate. In fapt, nu trebuie sa ne indoim ca datele biometrice de identificare vor tenta si organele politice, care se vor folosi tot mai mult de ele pentru a "cartografia" personalitatea si optiunile noastre.
Diferitele comitete etice, cum ar fi "Informatica si Libertate" sau "Comitetul Consultativ National de Etica pentru stiintele vietii si sanatate" (din Franta), incearca sa defineasca o limita dincolo de care nu ar trebui sa se poata trece in materie de identificare personala. Un prim principiu este acela ca datele nu trebuie sa fie conservate decat pe o durata limitata de timp. Al doilea, ca ele trebuie sa ramana confidentiale, sa nu treaca de la o autoritate la alta, si nici sa nu intre vreodata in domeniul public. Dar nu trebuie sa fie subevaluata dificultatea de a realiza aceste criterii de protectie a datelor personale.
Este ciudat si interesant ca, la noi, singurii care par sa se fi sesizat de primejdia pe care o reprezinta extinderea biometriei sunt anumiti reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe. A avut loc si o manifestatie la Patriarhie care a luat o intorsatura absurda, manifestantii sustinand ca biometria este o tentativa a "francmasonilor" de a prelua stapanirea lumii, ca cifrele biometrice contin "numarul Fiarei" etc. Au fost o reactie nepotrivita, un pretext ideologic pentru a ilustra vechi angoase integriste, dar, dincolo de asta, singurul semn vizibil ca societatea romaneasca, adormita sau, mai bine zis, atenta numai la intrebarile "Cine, cum, cat fura", reactioneaza si la alte grave probleme de societate.
