Traian Basescu si-a anuntat, in direct, fara nici un fel de retineri, participarea la campania electorala din acest an, delimitand temele de discutie si personajele negative intr-un moment in care doar el pare pregatit de alegeri. Fruntasii PSD i-au oferit presedintelui ocazia de a reveni la discursul dur si neechivoc din 2004, iar parlamentarii care au acceptat sa joace roluri de judecatori pentru colegii lor suspectati de coruptie i-au dat prilejul de a relua batalia cu Legislativul din perioada in care cei 322 l-au suspendat. Basescu a primit de la adversarii sai, o data cu munitia necesara pentru a intra pe campul de lupta, si argumentele care-i legitimeaza abandonarea rolului de arbitru intr-un peisaj in care senatorii si deputatii isi construiesc propriul sistem juridic de protectie. Presedintele nu se sfieste sa-i numeasca "infractori" pe cei care nu au curaj sa vina in fata justitiei cu pieptul gol, fara platosa groasa a politicianului aflat "mai presus de lege". Fiindca, daca nu sunt vinovati, fostul premier Nastase si ministrul sau Mitrea ar trebui sa-si abandoneze demnitatile pentru a putea fi judecati fara nici o piedica, demonstrand in acest fel ca si-au schimbat abordarea politica si ca PSD nu mai este un partid al coruptilor.
La randul lor, liberalii ar putea sa-si limiteze pierderile electorale si uzura suferita la guvernare daca i-ar sugera ministrului Muncii, Paul Pacuraru, acuzat de trafic de influenta in favoarea afacerilor fiului sau, sa accepte cercetarile procurorilor si inceperea urmaririi penale. Daca ar fi nevinovat, ministrul Pacuraru ar prefera sa urgenteze lucrurile pentru a avea cat mai repede un verdict din partea judecatorilor si nu s-ar ascunde sub fustele Senatului. PSD si PNL par insa dispuse sa-si asume coruptii fara dezbateri interne si decizii oficiale, in mod tacit, tovaraseste, dupa modelul invatat de la Ion Iliescu, pentru care gunoiul nu trebuie aruncat, ci ascuns sub pres.
Traian Basescu profita in mod natural de revenirea social-democratilor la valorile Iliescu-Nastase-Mitrea si de infratirea parlamentara a acestora cu liberalii. Presedintele nu are nevoie de artificii pentru a directiona acul busolei electorale fiindca personajele negative ale telenovelei politice autohtone se grupeaza si actioneaza ca atare sub reflectorul televiziunilor. Credibilitatea lor nu este pusa sub semnul intrebarii de seful statului, ci de frica lor de justitie, de faptele lor care ar trebui cercetate de procurori, de intelegerile transpartinice pe care le fac pentru a-si salva pielea. Misiunea lui Basescu devine astfel mult mai simpla, iar pentru implicarea sa in arena electorala de anul acesta poate invoca periclitarea statului de drept prin introducerea imunitatilor ilegale pentru parlamentari.
Discursul sau tocit impotriva coruptiei este reimprospatat chiar de adversarii sai, iar temele de dezbatere pentru alegerile locale si generale sunt inspirate tot de politicienii controversati si de amicii lor imprastiati in mai toate institutiile importante ale statului, inclusiv la Curtea Constitutionala.
Traian Basescu, care pare a fi unicul competitor al acestei campanii, incearca sa seduca din nou electoratul folosind vechea partitura: apelul de urgenta la popor, singurul care poate alege intre grau si neghina. Presedintele se preocupa de fapt de consolidarea propriei puteri atunci cand vorbeste despre imoralitatea celorlalti, fiindca nu are planuri concrete in afara de castigarea Guvernului prin PD-L sau poate fiindca nu a gasit inca pe cineva care sa-i transpuna instinctele in strategii politice.
