Relaţiile dintre Moscova şi Sofia sunt puse în discuţie după declaraţiile contradictorii făcute de premierul bulgar Boiko Borisov, care a anunţat iniţial „renunţarea” la construcţia oleoductului Burgas-Alexandroupolis şi îngheţarea proiectului centralei nucleare de la Belene, pentru a preciza ulterior că „nu s-a luat încă o decizie finală” cu privire la conducta petrolieră, notează Stratfor, citat de Agerpres.
Rusia trebuia să joace un rol-cheie în construirea ambelor proiecte. Scopul oleoductului Burgas-Alexandroupolis era să evite congestionarea strâmtorilor turceşti, permiţând petrolierelor ruseşti să acosteze în portul bulgar Burgas şi să transporte petrol către portul grecesc Alexandroupolis, idee pe care Grecia o vedea ca pe o şansă de a-i oferi o parte din capitalul de care avea atâta nevoie.
În ceea ce priveşte centrala nucleară de la Belene, aceasta ar trebui să înlocuiască în timp centrala nucleară depăşită de la Kozlodui, construită în 1967, care a produs circa 40% din energia electrică a ţării până la închiderea unităţilor 3 şi 4 ale reactorului.
Potrivit declaraţiei iniţiale lui Borisov, construcţia oleoductului Burgas-Alexandroupolis a fost anulată din cauza preocupărilor legate de mediu, precum şi a temerilor că aceasta ar putea afecta industria în curs de dezvoltare a turismului din Bulgaria. Între timp, centrala de la Belene este considerată nefezabilă economic pentru o Bulgarie în plină criză economică.
Deşi nu există niciun motiv de îndoială privind explicaţiile oferite de Sofia pentru anularea proiectelor sale de infrastructură, motivul – revelat de guvern la începutul anului 2010 şi confirmat de către Ministerul de Externe în aprilie – priveşte luarea în considerare a găzduirii unor elemente ale scutului american anti-rachetă pe teritoriul bulgar. Aceste dezvăluiri au venit la două zile după vizita de două zile la Sofia a directorului CIA, Leon Panetta, care aparent s-a întâlnit cu tot guvernul pe perioada şederii sale.
Cu alte cuvinte, scrie Stratfor, relaţia dintre Bulgaria şi Statele Unite este în plină ascensiune, ceea ce aduce în discuţie „relaţia specială” de lungă durată a Sofiei cu Moscova.
Potrivit Stratfor, cea mai recentă decizie – sau mai degrabă confuzie în privinţa unei decizii – din partea Bulgariei poate fi un indiciu al faptului că Sofia trece printr-o schimbare serioasă de optică, sau cel puţin printr-o situaţie de puternică divizare a guvernului cu privire la rolul său în alianţa occidentală şi la relaţia specială cu Moscova.
Din perspectiva Sofiei, Bulgaria se confruntă cu un peisaj politic care a suferit mari schimbări din 1989. La nivel strategic, Rusia s-a distanţat în mare parte de Balcani, iar acţiunile sale pentru a-şi asigura o alianţă „strategică” cu Serbia sunt mai degrabă „flirturi” decât acţiuni concrete ce i-ar oferi Kremlinului un punct de sprijin în Balcani. În timp ce Rusia pare interesată de proiectele de infrastructură energetică din regiune, Sofia nu vrea să se angajeze faţă de un parteneriat în domeniul energiei cu Rusia, care ar atrage furia aliaţilor occidentali.
Între timp, România, vecinul şi totodată rivalul său istoric de la nord, joacă un rol mai agresiv în strategia SUA de a contracara influenţa Rusiei în Europa Centrală şi de Est, prin faptul că s-a oferit să găzduiască componente ale sistemului antirachetă american, că depune eforturi pentru o schimbare pro-occidentală de guvern în Moldova şi că sprijină fervent Washingtonul în majoritatea deciziilor de politică externă.
În acest context, Bulgaria nu doreşte să ajungă izolată între o Românie din ce în ce mai pro-americană la nord şi – chiar mai rău din perspectiva Sofiei – o Turcie din ce în ce mai deschisă în atitudini şi mai încrezătoare la sud. Bulgaria este în special preocupată de aceasta din urmă, în condiţiile în care Sofia îşi face tradiţional griji în privinţa influenţei Ankarei asupra minorităţii turce din Bulgaria.
