Cand un scriitor idealist trebuie sa lupte cu lipsa de inspiratie, cu un patron exuberant, un idol alcoolic si un vecin deranjant, alienarea bate la usa. "Barton Fink" este o comedie neagra care propune o reflectare asupra procesului creatiei, avand in plus una dintre cele mai aspre critici la adresa capetelor din industria filmului.
New York 1941. Barton Fink, tanar dramaturg, cunoaste succesul dupa publicarea unui roman popular despre oamenii strazii. Dar Fink se simte constrans din punct de vedere artistic. Crezul sau este ca a scrie inseamna a face lumea un loc mai bun. Vrea sa creeze pentru "omul de rand". Aici isi baga coada veninoasa diavolul (Hollywood-ul), care se intereseaza de el. Wallace Beery il insarcineaza cu scrierea unui scenariu despre practicantii de wrestling. Fink accepta contractul, gandind ca salariul ii va asigura un trai lipsit de griji si libertatea de a scrie ce doreste. Asa ca pleaca spre California.
Hotelul
Odata ajuns la hotel, intram intr-un fel de episod din "Zona crepusculara", unde nimic nu este ce pare si orice se poate intampla. Cladirea este fisurata, prafuita, prost izolata (incat sa se auda cam tot ce fac vecinii de camera), iar tapetul se cojeste mai ales cand pe hol trece o anumita persoana. Pe un carnetel din camera sa, Fink citeste ca "aici se petrece o zi sau o viata". O suita de evenimente ne lasa sa intelegem ca exista o legatura intre acest loc si infern. Carl, care pare a fi singurul angajat al hotelului, apare chiar din pamant, printr-o trapa din spatele ghiseului de informatii. Din ceea ce se petrece se poate deduce faptul ca acest hotel nu este chiar iadul, ci o etapa in care oamenii mai primesc o sansa inainte de a ajunge acolo.
Suprarealism
In toata aceasta nebunie, filmul se concentreaza pe judecata prozatorului si pe sistemul care l-a facut sa-si piarda ratiunea. Imaginarul il trimite pe Barton Fink in chingile dementei. In final, protagonistul este propulsat in interiorul propriilor fabulatii. Este atat de preocupat de realismul din arta sa, incat nu mai are timp sa-l descopere pe cel de dincolo de usa lui. Este obsedat de teoria "omului de rand", dar se pozitioneaza de alta parte, ignorandu-i, evitandu-i si chiar tinandu-si opera departe de oameni. Barton ii vede pe mai toti cei din jur grotesti, pentru ca sunt mult mai plini de viata decat el. Ei beau, fumeaza, injura, transpira, scuipa, fac dragoste – dar Barton este atat de afectat si deconectat de lumea reala, incat se afla nu numai departe de ceilalti, dar si de propriul sau corp. Asa ca sta aplecat peste masina de scris, incarcerat in propria camera si in propria minte, si se zgaieste fermecat la o fotografie a unei fete la malul marii. Mintea lui este plina de abstractii. E nevoie de aparitia lui Charlie pentru a-l aduce in lumea reala…
Charlie
Vecinul sau este un comunicativ agent de asigurari, pe nume Charlie Meadows, pe care la inceput nu vrea sa-l asculte. O greseala pe care Fink o va regreta curand. Mai tarziu ii va fi singurul confident si singura voce din L.A. care mai are rezonanta pentru el. Doar ca vecinul are la randul sau un secret care trezeste oroare si il va implica pe Barton in actiunile sale antisociale. Cand Fink afla cine este acesta cu adevarat, este mai dezamagit ca a pierdut un prieten decat ca i-a descoperit adevarata identitate.
Hollywood
"Barton Fink" este singurul film al fratilor Coen care vorbeste despre lumea cinematografiei. Imaginea marilor studiouri este tratata caustic. Wallace Berry este un personaj in care se gasesc laolalta defectele conducatorilor si fondatorilor unor case de productie de prima mana, precum Fox, Warner, Universal etc. Scenaristul are un contract si trebuie sa se daruiasca cu trup si suflet patronului sau, iar cea mai mare pedeapsa in cazul unui conflict este tocmai aceea de a ramane sub contract. Visul se transforma in cosmar si industria visului devine o inchisoare. Hollywood-ul este populat de demoni.
Fink afla ca a vorbi in numele omului de rand este o aroganta; ca omul de rand nu este atat de minunat precum pare; si ca filmele nu sunt un medium potrivit pentru revolutii sociale sau pentru "Frumusete".
Realizarea
Jocul actorilor este atat de elaborat, insotit de gesturi, inflexiuni, manierisme, incat pare un act muzical sau coregrafic. In rolurile principale ii regasim pe John Turturro si John Goodman (care se vor intalni din nou in "Marea hoinareala" si "Marele Lebowski"). Dialogurile sunt atat de bogate incat se simte placerea actorilor de a le folosi. Este un film care cu greu poate fi incadrat intr-o categorie, ceea ce i-a facut pe unii critici sa spuna ca fratii Coen s-au straduit sa scoata un film ciudat si tenebros, lipsit de mesaj. Cei doi s-au explicat, spunand ca tot ce au incercat a fost sa capteze si sa distreze. Joel Coen: "Filmul nu trebuie sa raspunda asteptarilor audientei, ci sa surprinda. Pe de-o parte este o satira la adresa Hollywood-ului anilor ’40. La alt nivel, este un studiu comic asupra unui intelectual arogant si imatur. Dar este si un film de groaza si alegoric.". Spre deosebire de eroul filmului, fratii Coen sunt de parere ca scopul artei nu este in niciun caz acela de a educa masele.
Barton Fink
Thriller. 1h 56min.
Regie: Joel Coen si Ethan Coen. Cu: John Turturro, John Goodman, Judy Davis, Michael Lerner.
Premii
» 1991, Festivalul de la Cannes: Premiul "Palm d’Or", pentru cel mai bun realizator – Joel Coen si cea mai buna interpretare masculina – John Turturro.
» 1992 – Nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol secundar masculin (Michael Lerner), cele mai bune decoruri (Dennis Gassner si Nancy Haigh) si cele mai bune costume (Richard Hornung).
» Nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun rol secundar masculin – John Goodman.
» Premiul pentru cea mai buna imagine (Roger Deakins) din partea societatii criticilor din New York, Los Angeles si din Londra.
Din culise
» Turturro a invatat pentru acest rol sa dactilografieze, dar, pentru ca personajul sau sufera de lipsa de inspiratie, aceasta aptitudine nu a fost folosita prea mult.
» Cele doua roluri majore ale filmului, al lui Barton si al vecinului Charlie Meadows, au fost scrise cu John Turturro si John Goodman in minte. Ambii actori jucasera cu fratii Coen inainte – Turturro in "Razboi in sanul mafiei" si Goodman in "S-a furat Arizona".
» Tema principala a filmului, frica de pagina alba, face parte din experienta celor doi Coen, care s-au luptat cu lipsa de idei incercand sa scrie scenariul pentru "Razboi in sanul mafiei". Asteptand muza, cei doi Coen au scris in mai putin de trei saptamani scenariul pentru "Barton Fink".
» Gilles Jacob, responsabilul pentru Festivalul de la Cannes, a decis, dupa cele trei trofee decernate filmului de catre juriul prezidat de Roman Polanski, sa ia masuri pentru a evita pe mai departe ca o aceeasi pelicula sa fie recompensata la mai multe categorii.
