Intalnirea recenta dintre ministrul indian de Externe, Pranab Mukherjee, cel chinez, Li Zhaoxing, si omologul lor rus, Serghei Lavrov, face parte din eforturile acestor tari de a constitui un forum care isi propune o mai buna cooperare de securitate regionala. Formal, cei trei ministri de Externe ne-au anuntat ca vor discuta teme mult prea uzate pentru a mai atrage atentia: problema terorismului, situatia din Afganistan si Irak, problema dezvoltarii productiei nucleare a unor tari precum Iran si Coreea de Nord etc. Insa in comunicatul oficial al forumului au existat cateva elemente, care citite in contextul declaratiilor presedintelui rus de la conferinta de la München, ce tocmai avusese loc, sunau destul de ingrijorator pentru SUA. Chiar daca formularile erau voalate, se spunea totusi ca e necesara "formarea unei ordini mondiale multipolare care se va baza pe principiul egalitatii intre popoare, fie ele mari sau mici, pe respectarea suveranitatii si integritatii teritoriale a tarii, precum si pe respectarea dreptului international". Intamplator sau nu, doleantele celor trei state, care impreuna creeaza un triunghi de putere semnificativ, corespund elementelor centrale ale criticii aduse de presedintele Putin Statelor Unite. O buna parte din expertii rusi si occidentali au incercat sa interpreteze intalnirea celor trei pornind de la o premisa-cheie: posibilitatea/imposibilitatea de a crea un organism tripartit care sa puna bazele unei lumi multipolare. Influenta revista The Times observa ca cele trei tari au impreuna o populatie ce reprezinta aproape 40% din populatia lumii, detin a cincea parte din economia lumii si au, poate, cea mai mare parte din focoasele nucleare. In plus, tarile respective se dezvolta intr-un ritm sustinut si intra deja in randul marilor puteri care controleaza o semnificativa parte a productiei mondiale, a resurselor energetice si treptat se impun si in domeniul serviciilor. Constatarea ne poate pune pe ganduri. De exemplu, schimbul comercial de anul trecut dintre Rusia si China este de 30 miliarde de USD, iar intre Rusia si India – de 4 miliarde de USD. Exista o disproportie intre ele, nu sunt cifre exagerat de mari, insa ritmul de crestere este destul de rapid, iar domeniile lor de baza sunt importante pentru economia mondiala: resursele energetice, tehnica militara si civila, precum si energia atomica etc. Totusi, in ciuda faptului ca relatiile dintre cele trei state au deja o traditie, cu multe interese comune, e greu de crezut ca efortul lor diplomatic va putea duce la o "restructurare" a ordinii politice mondiale actuale. Acest demers politic, dar si economic, care vizeaza direct Washingtonul, are si multe puncte slabe. E greu de crezut, de exemplu, ca India poate intra intr-un raport antagonic cu Statele Unite, caci ea ii datoreaza mult atat din dezvoltarea sa tehnologica, cat mai ales din intelegerea asupra parteneriatului nuclear. China, la randul sau, nu este interesata sa-si strice parteneriatul economic si relatia cu SUA, cu toate ca are propriile sale ambitii, proiecte si interese din ce in ce mai bine definite. Dintre cele trei state, doar Rusia a fost cea care si-a declarat fatis in ultimul timp retinerea fata de SUA, cu toate ca multe dintre problemele politicii externe americane sunt si problemele Rusiei, chiar daca ea n-ar vrea sa le recunoasca, ca, de exemplu, terorismul. Insa Rusia pare a-si cauta un culoar politic pe care SUA l-au lasat liber. Posibila creare a acestui triumvirat in actualul context pare a prinde SUA pe picior gresit, acestea fiind ocupate cu razboaiele din Afganistan si Irak si dau un atu politicii externe ruse, care este in cautare de noi solutii. Chiar daca este greu de crezut intr-un posibil construct politic al celor trei state, exista totusi posibilitatea punerii bazei unui parteneriat economic care poate imbunatati dezvoltarea celor trei state. In ciuda tuturor aparentelor, aceste trei puteri semnificative fac o alianta care pune la indoiala situatia de monopol pe care o are SUA in constructia politica actuala, cheama la multipolaritate si atrag atentia asupra necesitatii de intarire a rolului ONU in politica internationala, lucru pe care-l sustin mai multe tari atat din lumea a treia, cat si din Europa.
Vasile Ernu, scriitor roman nascut in URSS
