Miercuri, 26 martie, şi sâmbătă, 29 martie, la ora 20.00 la Cinemateca Eforie, cinefilii sunt invitaţi la cea de-a IV-a ediţie a programului „Avangarda revizitată“. De data aceasta artiştii avangardişti asupra cărora s-a aplecat curatorul Igor Mocanu sunt: Tristan Tzara, Marcel Iancu, Paul Celan şi Petre Solomon.
Arhiva Naţională de Filme a României a lansat, încă din 2012, un demers de revizitare a operelor cinematografice create de regizorii avangardei europene, cu scopul cercetării modului în care s-a constituit cultura vizuală autohtonă şi cultura filmului în perioada de dinainte şi de după naţionalizarea din 1948 a producţiei cinematografice din România, cât şi a filmelor deţinute de cinematografele locale. Prima ediţie a proiectului a cuprins avangarda cinematografică franceză, cea de-a doua ediţie a abordat avangarda sovietică, ediţia a treia s-a ocupat de avangardele germană şi olandeză.
De data aceasta puteţi vedea două filme dedicate avangardei româneşti în contextul celei europene: „Duo pentru Paoloncel şi Petronom“, semnat de Alexandru Solomon, documentar care are în centru două figuri ale suprarealismului românesc, Paul Celan şi Petre Solomon, şi eseul documentar al lui Hans Richter, „Dadascope“, datând din 1961.
În numărul din martie 1923, revista „Contimporanul” publica discret în paginile sale următorul anunţ: „Danezul Hans Richter, răspunzând invitaţiei noastre, ne comunică că în cursul lunii aprilie va putea veni personal să conducă aici rularea «Filmului Abstract», cea mai desăvârşită expresie a artei moderne”.
„În cursul lunii aprilie…”, adică peste numai câteva săptămâni de la publicarea informaţiei. Filmul abstract invocat aici nu putea fi decât „Rhythmus 21“ sau „Film ist Rhythmus: Rhythmus 21“, realizat de Hans Richter în 1921 şi urmat, la câţiva ani distanţă, de „Rhythmus 23 “(1923) şi „Rhythmus 25“ (1925).
Că regizorul german a venit într-adevăr sau nu la Bucureşti nu ştim, aceasta e, de altfel, singura mărturie care-i anunţă venirea, ce ştim cu siguranţă e că, începând din acest an, revista „Contimporanul” va semnala prompt fiecare nouă peliculă semnată de acesta şi va recomanda imediat fiecare număr al revistei „Go”. Malte Hagener, pe de altă parte, spune că totuşi Hans Richter ar fi trecut pe la Bucureşti în acea perioadă, aflat într-un turneu de proiecţii cinematografice în centrul şi estul Europei. „Dadascope“ este ultima lucrare din filmografia lui Hans Richter, un documentar profund experimental, realizat în 1961, însă difuzat sporadic abia în 1967. Pelicula reprezintă o raritate absolută, concepută ca alternanţă de text poetic dadaist sau text teoretic, performat chiar de autori şi însoţit de imaginea în mişcare de cele mai multe ori congruentă cu arta video.
Îi auzim, astfel, iar pe unii dintre ei îi şi vedem, pe Jean Arp, Marcel Duchamp, Raul Hausmann, Richard Huelsenbeck, Walter Mehring, Hans Richter, Kurt Schwitters, Virgil W. Vogel sau Georges Ribemont-Dessaignes. Printre ei – iar asta e ceea ce justifică prezenţa lui Richter în cadrul ediţiei avangardei din România – îi descoperim, în două înregistrări inedite, pe Tristan Tzara şi pe Marcel Iancu.
Primul spune poemul „Mr. Antipyrine” din „La Première aventure céleste de M. Antipyrine“ (1916), „Baba” din Vingt-Cinq Poèmes (1918) şi „Chanson dada” din De nos oiseaux (1923), pe muzica lui Georges Auric, iar între Antipyrine şi Baba avem surpriza să-l auzim chiar pe Marcel Iancu recitând un straniu „Souvenirs”, într-o franco-română curioasă, căreia r-ul extrem de palatal îi trădează autenticitatea. Cum spuneam, un document rar, comparabil poate numai cu pelicula „The Storming of La Sarraz“ (1929), un film nedifuzat vreodată şi văzut astăzi numai de câţiva exegeţi.
