La parterul sediului societatii de asigurari Allianz Tiriac, situat pe str. Caderea Bastiliei, unde au mai fost deschise expozitii de arta, s-a vernisat expozitia de pictura a artistului romano-american Constantin Canache, intitulata Armonia pastelului. Artistul a plecat din tara in 1980, deci acum un sfert de veac, cand implinea 35 de ani. A ajuns intai in Italia, unde a locuit o vreme si a asimilat mult din scoala de pictura italiana, dupa care a trecut oceanul, stabilindu-se in SUA. Dincolo de experienta artistica propriu-zisa, contactul cu noua societate a reprezentat si o reconsiderare a posibilitatilor sale de a trai si de a comunica. Sansele fiind numeroase, individul este tot timpul provocat, iar acest lucru, daca pe unii ii stimuleaza si-i ajuta hotarator, pe altii, dimpotriva, ii descurajeaza si-i debusoleaza. Din fericire, Constantin Canache a facut si face parte din prima categorie.
Criticul de arta Tudor Octavian, care a vernisat expozitia, a scos in evidenta tocmai acest fapt: capacitatea formidabila a artistului de a raspunde stimulilor din lumea libera, dar nu intr-un mod facil si nesemnificativ, ci prin atentie si ravna reusind sa acumuleze, sa reevalueze tot ce facuse pana atunci si tot ceea ce arta occidentala ne poate invata. Chiar daca expozitia nu prezinta acele lucrari monumentale care l-au facut celebru pe autor si care sunt o originala lectura a academismului clasic si neoclasic, cealalta dimensiune a artei sale, aceea a pastelului campestru, vorbeste prin ea insasi despre calitatea unei picturi care nu este mimetica si pi-toreasca, ci extrage dintr-un peisaj datele esentiale.
Lucrarile expuse sunt simple si expresive. Peisajul lui Canache are o gratie a austeritatii pe care nu o intalnim decat la artisti ca Ioan Andreescu, austeritate invecinata cu melancolia, tuse fine si ferme, un fel de fuga de tot ce ar putea fi prea colorat si tipator, cautand, prin urmare, stratul bazic al cromaticii, unde toate se contopesc ca intr-o indistinctiune matriciala. Peisajul lui nu este de aceea neaparat romanesc sau balcanic, este un peisaj din Siberia pana in Kansas, fara multe determinatii, dar esential in reprezentarea sa si de aceea arhetipal.
Ceea ce ne-a atras atentia in expozitie sunt ramele somptuoase ale tablourilor, facute astfel intentionat, ca o montura solida ce adaposteste si ocroteste pictura frageda.
