A crescut intr-o casa de copii. A fost liderul studentilor de la Academia de Arte din Bucuresti. A fost arestat pentru ca a aparat drepturile studentilor. A fost un detinut incomod pentru ca vroia sa picteze. A facut greva foamei. Tablourile sale au fost arestate. Artistul plastic Constantin Zgambau, caci despre el este vorba, este considerat de cunoscuti un excentric cu suflet mare…
Nascut la Hunedoara in 1956, intr-o familie cu sapte copii, Constantin Zgambau a ajuns la varsta de 9 ani la Casa de Copii din Baia de Cris. Despre viata la orfelinat nu ii face placere sa vorbeasca. "E un subiect extrem de tragic si de dureros! De fapt, 60 la suta dintre cei care ajungeau in casele de copii deveneau abonati ai inchisorilor peste ani. Acolo aveai senzatia ca nu esti bagat in seama. Nu pot sa spun ce m-a salvat pe mine. Poate desenul", afirma artistul.
Spiritul acuarelei
Constantin Zgambau nu isi aminteste cand a inceput sa deseneze: "Habar n-am cand am inceput sa desenez. Imi amintesc ca la casa de copii veneau rechizite. Blocurile de desen erau incuiate intr-un dulap de fier. Aveam mana subtire si reuseam sa o strecor in acel dulap inchis. Luam de acolo blocuri de desen si acuarele si mergeam singur in padure. Acolo am invatat spiritul acuarelei, in padure la Baia de Cris".
De la casa de copii, Zgambau a ajuns la o scoala profesionala din Hunedoara, iar apoi a facut liceul la seral. In tot acest timp, impreuna cu mai multi tineri din oras, a incercat sa puna pe picioare un cerc de desen. Astfel, la prima editie a Festivalului National "Cantarea Romaniei", artistul a castigat premiul intai.
Lozincar la CSH
Dupa ce a terminat scoala profesionala, Constantin Zgambau a ajuns lacatus la Combinatul Siderurgic Hunedoara (CSH), dar nu a lucrat decat putin pe acest post. "Am devenit lozincar, adica cel care scria lozincile pe pancarde. Nici nu imi pasa ce scriu, important pentru mine era sa pot sa imi formez mana", mai povesteste artistul plastic.
In anul 1990 a fost admis la Universitatea de Arte Bucuresti si a devenit in scurt timp liderul studentilor. In anul 1995, desi au primit o autorizatie prin care li se permitea sa deseneze in spatiul din fata Muzeului "Grigore Antipa", studentii de la Arte au fost amendati. Deoarece Zgambau a refuzat sa plateasca sanctiunea, in cazul sau a fost demarat un proces. El urmarea sa ajunga la inchisoare si s-a decis sa-i provoace pe judecatori: a adus in sala de judecata un reportofon, pe care l-a ascuns. A inregistrat procesul, dar a reusit sa ascunda caseta. Judecatorii au hotarat sa il trimita dupa gratii.
Dupa ce a fost tinut in arestul Judecatoriei sectorului I, a ajuns la Jilava: "Am stat cinci zile acolo. M-au scos fortat din inchisoare. Nu vroiam sa ies din inchisoare. Am fost arestat abuziv si eliberat ilegal. Ion Cristoiu, Emil Constantinescu si un mic grup de lideri ai studentilor au facut recurs in numele meu. M-au vandut. Am fost expulzat din puscarie. Caseta cu inregistrarea facuta in sala de judecata a ajuns la radio si a fost transmisa pe post. Procesul a continuat, iar in februarie – martie 1996 a venit la Politia municipiului Hunedoara mandat de arestare pe numele meu. Amenda de 50.000 de lei s-a transformat in 160 si ceva de zile de inchisoare. Cum am aflat, am cerut sa fiu retinut si incarcerat. Seful Politiei Hunedoara si-a luat concediu. M-am prezentat la adjunctul sau si i-am spus ca trebuie sa ma duca la Penitenciarul de la Barcea Mare, altfel, in 15 septembrie, voi opri un tren international in Gara de Nord pentru ca studentii nu beneficiaza de transport gratuit. In final, au cedat. Cand am ajuns acolo, am solicitat sa imi aduca cele trebuincioase pentru a putea picta. Comandantul de atunci al inchisorii se ruga de mine sa il las in pace ca trebuie sa se ocupe de «borfasi», nu de mine. Am intrat in greva foamei si abia dupa noua zile am renuntat, cand mi s-au adus blocul de desen si acuarelele. Dupa 25 de zile am cedat, pentru ca reprezentantii Ministerului Educatiei au spus ca vor da un camin studentilor de la Arte si nu vor sa negocieze decat cu mine. Asa am iesit din inchisoare, pentru ca eu nu vroiam sa plec de acolo".
In razboi cu autoritatile
In anul 1997, artistul plastic a intrat din nou in greva foamei. De aceasta data pentru ca autoritatile locale au taraganat acordarea unui spatiu pentru amenajarea unei galerii de arta. Dupa cinci zile de greva foamei, autoritatile locale au cedat.
In acelasi an, la Hunedoara a fost organizat Festivalul Universitatii de Vara "Castelul Corvinestilor". Studentii au expus mai multe lucrari in curtea interioara a castelului, dar autoritatile locale i-au scos de acolo.
Cativa ani mai tarziu, in 2004, primarul Remus Maris, candidatul PNL pentru un nou mandat, a catalogat drept "niste kitsch-uri" acele lucrari. Suparat, artistul plastic a inceput un protest original: si-a instalat o masa in centrul orasului, chiar langa un panou cu afise electorale, si a inceput sa picteze tablouri care il infatisau pe Remus Maris ca un cap al unei adevarate caracatite a coruptiei. Zgambau i-a cerut primarului sa isi ceara scuze in mod oficial, dar acesta a sesizat Parchetul si Politia pentru ofensa adusa autoritatii.
Sapte tablouri au fost ridicate de catre politisti, iar Zgambau a primit cinci amenzi si a fost adus cu mandat la Parchet. Dupa alegeri, artistul s-a adresat instantei, care decide ca actiunile Politiei au fost ilegale. Abia anul trecut oamenii legii i-au returnat cele sapte tablouri si si-au cerut scuze in mod oficial.
