După trei săptămâni de violenţe, Turcia se confruntă cu noi atentate. Luni a fost vizat consulatul SUA din Istanbul şi cinci poliţişti şi un militar au fost ucişi în atacuri atribuite separatiştilor kurzi ai PKK.
Turcia, fără guvern, se scufundă încet-încet în violenţă. Pentru prima oară în ultimii 13 ani, ţara este confruntată cu o recrudescenţă a violenţei în regiunile din sud-est kurdofone şi la Istanbul, unde atacuri şi două atentate comise luni au antrenat moartea a cinci poliţişti. Ambuscadele contra militarilor şi poliţiştilor survenite luni în regiunea Sirnak sunt atribuite gherilei Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK, pro-kurd, interzis în Turcia), în luptă cu Ankara din 1984, care a reluat atacurile după bombardamentele aviaţiei turce a bazelor sale din nordul Irakului, care au cauzat moartea a peste 400 de militanţi.
Confruntările sunt cotidiene. Marţi, 11 august, un alt militar a fost ucis la Sirnak, regiune în apropiere de Irak pentru care partidele kurde locale vor declararea autonomiei, accentuând tensiunile. Atentatele comise la Istanbul poartă şi ele amprenta extremei stânga. Aceste operaţiuni ale gherilei kurde sunt un răspuns la raidurile aeriene turce efectuate după 24 iulie împotriva poziţiilor PKK şi a bazelor sale din Munţii Qandil, din nordul Irakului, ca şi din munţii din estul Turciei.
Adevăratul obiectiv
Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a profitat de implicarea oficială în lupta contra Statului Islamic pentru a ataca mai dur ca niciodată combatanţii kurzi, o provocare cu efect distrugător. Turcia cunoaşte în ultimele săptămâni o evoluţie extrem de preocupantă, care ar necesita o intervenţie internaţională. Preşedintele republicii şi guvernul AKP, fosta formaţiune a lui Erdogan, încearcă să recupereze pierderea majorităţii parlamentare a AKP, la putere din 2002, prin alegeri anticipate. La scrutin ar participa şi partidul kurd HDP (Partidul Democratic al popoarelor), or, pentru a-l exclude, Erdogan a decis discreditarea lui şi a declanşat un război civil cu combatanţii PKK. O provocare politică riscantă sau, potrivit unor analişti, o „lovitură de stat civilă” prin reprimarea stângii şi a militanţilor progresişti. Procesul acestei „lovituri de stat civilă” a luat o nouă dimensiune cu procedurile juridice începute contra HDP, care cu scorul istoric de 13% şi 80 deputaţi la alegerile legislative din 7 martie a împiedicat AKP să obţină majoritatea absolută în Parlament. Astăzi, regimul Erdogan atacă HDP şi a optat pentru închiderea uşii oricărui proces politic, preferând represiunea, soluţia armată. Potrivit co-preşedintelui HDP, Selahhattin Demirtas, „au pierdut puterea şi pentru asta vor distrugerea partidului nostru”.
Semnalul lui Ocalan
Atacurile aviaţiei turce contra poziţiilor PKK riscă să dea o lovitură de graţie procesului de pace început în toamna lui 2012 prin negocieri directe între reprezentanţii preşedintelui islamo-conservator turc Erdogan, atunci prim-ministru, şi liderul aflat în detenţie al PKK, Abdullah Ocalan, condamnat pe viaţă. El a făcut apel în martie 2013 la o încetare a focului şi a mizat pe lupta politică, dar negocierile s-au împotmolit şi procesul era deja muribund în primăvară, când Erdogan a făcut o piruetă, jucând cartea naţionalistă, sperând astfel să recupereze voturi pentru a obţine la scrutinul din 7 iunie o majoritate care ar fi permis revizuirea Constituţiei şi instaurarea unui regim prezidenţial. În situaţia actuală, există un ultim actor care a rămas tăcut până acum, Abdullah Ocalan. De câteva ori, din celula sa, liderul istoric al gherilei kurde a intervenit pentru a salva un proces de pace de la care speră mutarea lui în arest la domiciliu.
O pace încă posibilă
Negocierile de pace care aveau loc între Ankara şi partea kurdă sunt în pericol, dar, deşi riscurile de escaladă sunt reale, pentru moment fiecare din părţile angajate în această confruntare, PKK, HDP şi AKP, la putere, par încă să dorească evitarea unei confruntări ireparabile. „Gherila nu a început încă să lupte, pentru moment, ne mulţumim să răspundem atacurilor inamice şi să ne organizăm legitima apărare”, a declarat cum trei zile Duran Kalkan, numărul trei în PKK. Până acum, atacurile au vizat militarii şi poliţiştii, PKK fiind atent să evite tot ce poate alimenta acuzaţii de „terorism”, în timp ce caută să se poziţioneze ca interlocutor credibil şi afirmă că este gata să reia negocierile de pace. Erdogan însă a avertizat că „dacă lucrurile continuă astfel, procesul de pace este mort”. Ankara este sub presiunea SUA şi a europenilor pentru a nu tăia punţile asupra problemei kurde.
Totul pentru putere
Analiştii estimează că pentru o ieşire din criză preşedintele Recep Tayyip Erdogan trebuie să reia negocierile de pace cu partea kurdă, pentru că împingerea Turciei într-un război civil kurdo-turc poate duce ţara spre o situaţie catastrofală. Erdogan doreşte alegeri anticipate şi discreditează partidul kurd, care a ajuns în Parlament după alegerile din 7 iunie, scrutin în care formaţiunea sa, AKP, a pierdut majoritatea parlamentară. Un rezultat care i-a bulversat planul de modificare a Constituţiei pentru ca Turcia să devină republică prezidenţială; cu alte cuvinte, cu puteri sporite pentru şeful statului. Stoparea acestor manevre care pun Turcia într-o situaţie de tensiune şi instabilitate politică şi reluarea procesului de pace şi reconciliere cu societatea kurdă ar putea stabiliza situaţia internă.
Războiul „contra terorismului” lansat de Ankara vizează jihadiştii Statului Islamic, ca şi rebelii kurzi. Dar s-a dovedit că aceştia din urmă constituie obiectivul principal al aviaţiei turce. PKK este clasat ca organizaţie teroristă de către SUA, ca şi de UE, dar combatanţii săi, care ajută partidul-frate sirian PYD, luptă alături de coaliţia internaţională contra SI în nordul Siriei şi în Irak. Din acest motiv, administraţia americană este stânjenită de reacţia autorităţilor turce, cărora le cere să aibă un „răspuns proporţional” la atacurile PKK, fără să le dezavueze.
