Oricine cunoaste filmografia lui Roland Emmerich si a vazut "Independence Day", "Godzilla" sau "The Day After Tomorrow" stie la ce sA se astepte si de la "2012": un film – catastrofa lipsit de orice imaginatie dramaturgica si vizuala, dar burdusit cu efecte speciale!
Totusi, in ceea ce ma priveste – intrucat sunt fascinata de civilizatia si legendele maiasilor (dar si ale aztecilor si ale incasilor, ca asa sunt romanii, impartiali!) – recunosc ca am pastrat, in fundul sufletului, un licar de speranta: poate ca "2012" nu o sa fie chiar asa de… catastrofal! Poate ca Emmerich va profita de ocazie ca-l are ca director de imagine pe Dean Semler (cel de la "Apocalypto" al lui Mel Gibson) si, victima a unui puseu de fantezie, o sa ne faca sa vedem si ceva imagini cu imperiul Maya, – asa, ca prefata – ca sa inteleaga tot muritorul cum e cu anul 2012 din calendarul maias si ce profeteste el! Stiu, nu e deloc originala nici aceasta formula, dar totusi un pic de mister si exotism, fie el chiar kitsch, n-ar fi stricat acestui film care, – datorita super naivitatii (idioteniei) povestii si scenariului, a super simplificarii psihologiei personajelor si a super computerizarii imaginii, ajunge sa fie perceput si acceptat doar ca un joc video. Un joc video foarte costisitor insa (200 de milioane de dolari a fost bugetul), in care s-au folosit, dupa informatiile celor implicati in productia lui, 500.000 tone de otel pentru a construi esafodaje uriase de 2.700 de metri patrati, computere cu memorie suplimentara care sa poata prelucra peste 1.000.000 de informatii, mai mult de 1.000 de oameni facatori de efecte speciale – care sa aduca pe ecran tot felul de dezaste: cutremure de pamant, tsunami, inundatii ce fac sa dispara sub ape chiar si muntii Himalaya, falii care se deschid in pamant si inghit orase intregi, eruptii vulcanice colosale, mutarea polilor magnetici ai Terrei etc, etc. Si toate acestea pentru ca noi, spectatorii, sa intelegem ca "lucrurile merg rau, societatea nu mai functioneaza, iar planeta trebuie sa o ia de la capat. Unor oameni li se da o a doua sansa de a incepe o noua cultura, o noua societate, o noua civilizatie" – caci asa ne descifreaza mesajul acestei pelicule Harald Kloser, de meserie compozitor, dar devenit ad-hoc scenarist, alaturi de Emmerich.
Dar ce sa inteleaga bietul spectator, pironit in scaunul unei sali de cinema si gata sa se caiasca pentru pacatele sale, cand vede ca cei alesi pentru a incepe o noua cultura, o noua societate, o noua civilizatie sunt… sefii de state (mai putin premierul italian, ramas sa se roage alaturi de popor si Papa), copiii acestora si cei ai unor mafioti rusi (fosti campioni sovietici la box ), seici arabi (despre famiile lor nu se pomeneste, insa, nimic), consilieri guvernamentali, militari, politisti, ceva animale care dau bine in cadru (lei, tigri, elefanti, girafe)?! E drept ca pe nava-arca salvatoare se mai strecoara, prin efractie, un catel dragalas (asta pentru induiosarea audientei), cativa muncitori chinezi, avand in frunte o batrana generoasa si inteleapta (adepta, pesemne, Dalai-Lama), si, mai ales, – protagonistii filmului: o vajnica familie americana (mama, doi copii isteti si tatal – autorul unui roman despre – ce coincidenta! – dezastrul Atlantidei si al carui talc era tocmai ca solidaritatea salveaza omenirea!). Si, in final, prin recurgerea la imagini obtinute pe calculator, da navala si o multime de oameni (pesemne chinezi, caci ne aflam prin Tibet). Si, gata, ne oprim aici cu enumerarea ineptiilor continute de "2012"!
Dar, de ce am acordat spatiul rubricii de cinema comentarii acestui dezastru cinematografic ?! Desigur, pentru a va feri, pe vreme de mare criza sa cheltuiti aiurea banii pe bilete! Mai bine ii puneti deoparte pentru tolba lui Mos Craciun!
2012
S.F., SUA, 2009, 2h 37min.
Regia: Roland Emmerich. Cu: John Cusack, Chiwetel Ejiofor, Amanda Peet, Oliver Platt, Danny Glover, Woody Harrelson.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Cinema Pro, Movieplex, The Light Cinema, Starplex, Cityplex), Cluj (Cinema City).
