Ancheta penala din Romania – in criza?

Avalansa eliberarilor in instantele de judecata ridica din nou problema calitatii actului de justitie din Romania, incepand chiar de la realizarea actelor premergatoare si punerea in miscare a urmaririi penale. Procurorii Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au pierdut, succesiv, patru mandate de arestare, dupa ce judecatorii Curtii de Apel Bucuresti i-au pus in libertate pe titularii ordonantelor de retinere, acuzati de infractiuni deosebit de grave.

Impactul anchetelor cu asemenea incarcatura infractionala asupra societatii determina o asteptare legitima pentru confirmarea pana la capat a faptelor imputate celor incriminati in dosare penale si in presa.
Avocatii alesi sa reprezinte interesele procesuale ale suspectilor au gasit insa in dosare suficiente brese prin care razbat acuzatii de neprofesionalism ori de abuzuri ticluite pentru intimidare, defaimare sau manipulare. Pe de alta parte, riscul ca imensele prejudicii invocate in dauna statului, create prin infractiuni de spalare de bani, crima organizata, contrabanda, inselaciune sau delapidare, sa nu fie recuperate devine incontrolabil.

“Daca-i spui unui procuror “du-te si invata”…”


Avocatul Dorin Frunza din Baroul Bucuresti apreciaza ca o parte din procurorii care cer mandate de arestare gandesc si actioneaza in virtutea inertiei. “Asa s-au invatat, ca pe timpuri! Asa s-au obisnuit! Au dat mandate de arestare cu sfidarea totala a legii, le-au prelungit aiurea, fara probe, fara indicii, fara nimic… Trebuie sa se inteleaga odata ca arestarea este cea mai restrictiva masura preventiva. Pana la mandat ai interdictia de a nu parasi localitatea, tara. Faptele economice sau financiare nu sunt infractiuni cu violenta. Daca izolezi un inculpat cu asemenea acuzatii, nu-l lasi sa se apere. Este vorba de partea ascunsa a tranzactiilor, secreta, perfecta legala!”, sustine avocatul.
Dorin Frunza vorbeste despre discrepante majore izvorate si din managementul defectuos prestat de sefii Parchetelor. “Intr-un caz de criminalitate financiara lucreaza unu-doi procurori. Vin avocatii in echipe, cu pana la 30 de oameni.
Daca dosarul nu este bine pregatit, ancheta e compromisa. Si mai e ceva. Daca-i spui unui procuror “du-te si invata!”, s-a terminat! Ei lucreaza prin corespondenta, spre exemplu. Expertii din diverse domenii le trimit in scris concluziile. Niciodata un procuror nu se duce la expert si nu-l intreaba punctual ce si cum”, a declarat avocatul Dorin Frunza.

“Nu ne jucam cu libertatea oamenilor”


Avocatul Cristian Iordanescu, decanul Baroului Bucuresti, sustine ca arestarea preventiva in Romania nu este suficient probata si, prin urmare, prejudiciile aduse sunt uneori ireparabile. “Toate aceste neajunsuri din dosare arunca o imagine negativa asupra justitiei in ansamblu. Aceasta se datoreaza exclusiv modului defectuos in care sunt pregatite dosarele. Se merge pe impresionarea opiniei publice si se invoca notorietatea cazului, lucru care nu poate sa tina loc de probe”, ne-a declarat decanul Baroului Bucuresti. Sursa citata sustine ca a intalnit cazuri in care procurorii anchetatori au emis acte care sa le acopere greselile. “Spre exemplu, in cazul inregistrarilor telefonice am intalnit acte pro-causa facute pentru a acoperi derapaje profesionale grave. Faptul ca procurori anchetatori de la Parchetul General isi desfasoara activitatea pe delegatie, fara sa aiba pregatirea necesara, este inacceptabil. Nu ne jucam cu libertatea oamenilor, chiar daca tu, ca procuror, ai comanda de la seful ierarhic, esti supus la presiuni politice sau vrei sa te afirmi”, puncteaza Cristian Iordanescu.

“Predispusi la obedienta”


Avocat Ovidiu Bulai, din Baroul Bucuresti, pledeaza pentru separarea institutionala a procurorilor si a judecatorilor, astfel incat textul Constitutiei sa produca drepturi echitabile pentru fiecare parte angajata in procesul penal. “Procurorii infaptuiesc politica penala a tarii, iar activitatile lor sunt supuse controlului justitiei, a judecatorilor. Este ca si cand judecatorii actioneaza mana dreapta, iar procurorii actioneaza mana stanga. Or, cele doua brate nu pot face niciodata miscari contradictorii, unul fata de celalalt”, explica avocatul. Ovidiu Bulai arata ca procurorii nu pot fi asimilati magistratilor, anchetatorii reprezentand doar interesul public. Iar apropierea pana la identificare a celor doua profesii produce dezechilibre majore. “Am intalnit un procuror de la PNA care m-a intrebat: “Ce, domnule, ma pui pe acelasi loc cu un avocat?” “Da”, i-am raspuns. Pentru ca procurorii sunt avocati publici, reprezinta interesele publice si le sustin. Pana cand nu vom avea pozitii echitabile in acest sistem nu putem vorbi de independenta justitiei. Un avocat sta cu dosarele in brate si le studiaza pe un colt de masa, iar procurorul are birou. Ii vedem pe procurori ca intra oricand in birourile judecatorilor la instante si discuta intre ei solutia unui anume caz. Din pacate, desi suntem absolventi ai aceleiasi facultati de drept, procurorii sunt predispusi la obedienta!”, ne-a declarat avocat Ovidiu Bulai.