Serviciile secrete din Marea Britanie au făcut publice o parte din transcrierile înregistrărilor ambientale realizate în centrul de detenţie din Parcul Trent, în nordul Londrei, unde erau ţinuţi prizonierii de război nazişti.
În total, între 1940 şi 1945, britanicii şi americanii au ascultat aproximativ 13.000 de militari germani şi câteva sute de soldaţi italieni. Discuţiile purtate de soldaţi, în care rememorau aventurile “din militărie” trăite în Al Doilea Război Mondial, sunt pur şi simplu sinistre. Transcrierile înregistrărilor audio realizate de spionajul britanic în timpul războiului mondial, au fost adunate de istoricii germani Soenke Neitzel şi Harald Welzer în cartea “Înregistrările secrete ale prozonierilor germani de război din al doilea Război Mondial” (Soldaten on Fighting, Killing and Dying: The Secret Second World War Tapes of German POWs), conform publicaţiei britanice Daily Mail, citată de Mediafax.
Britanicii sperau ca prin înregistrarea pe ascuns a prizonierilor de război, să afle secrete militare de importanţă strategică. Spre surprinderea britanicilor, discuţiile între soldaţi au fost despre experienţele trăite în război, multe dintre acestea, cutremurătoare
Iată cum sună mărturiile câtorva dintre ei:
Militar nazist 1: “Îmi plăcea să împuşc orice – femei, copii. Era un fel de sport”
Militar nazist 2: “Adoram să arunc bombe. Te face să simţi furnicături, e un sentiment extraordinar. E la fel de plăcut ca atunci când împuşti pe cineva”.
Militar nazist 3: “În primul lagăr pentru ofiţeri în care am fost ţinut, era un tip prost din Frankfurt, un tânăr locotenent. Şi ne-a povestit cum au prins o femeie-spion în împrejurimi: «Prima dată am lovit-o peste sâni cu un băţ şi apoi am bătut-o cu o baionetă. După aia am violat-o şi am aruncat-o afară, trăgând în ea. Când zăcea pe spate, am aruncat cu grenade în ea. Când o grenadă cădea aproape de trupul ei, urla». Şi, gândiţi-vă, erau opt ofiţeri germani la masă cu mine şi toţi râdeau în hohote”.
De ce a tras un soldat neamţ un francez
Iată dialogul dintre doi militari germani, pe nume Zotlöterer şi Weber. Primul îi deapănă celui de-al doilea o amintire despre un obiect drag la care a râvnit şi dorinţa i-a fost împlinită:
Zotlöterer: Am împuşcat un francez din spate. Mergea pe o bicicletă.
Weber: Din apropiere?
Zotlöterer: Da.
Heuser: Voia să te ia prizonier?
Zotlöterer: Prostii! Am vrut bicicleta!
