Sper că președintele Republicii, domnul Klaus Iohannis, face cursuri intensive de diplomație și politică internațională atunci când nu ia cursuri de oltenească. Altfel, va deveni și idiotul util al DIE, după ce a fost al lui Ponta.
Statul democratic România își conduce politica externă prin două canale, la fel de importante: unul este președintele statului, celălalt este Ministerul de Externe. În acest moment, consilierul prezidențial de politică externă de la Cotroceni este Bogdan Aurescu.
După succesul de la Haga (în care România a dobândit, în disputa cu Ucraina, o parte însemnată din platoul continental al Mării Negre), Aurescu a devenit mai faimos în rândul hipsterilor decât Tudor Chirilă. Ce e drept, reportajele care-l arătau mergând cu metroul și vorbind lacrimogen despre cât îl costă costumele de diplomat l-au ajutat. Iar Adrian Năstase likes that, cum ar comenta hipsterii pe Facebook.
Dacă nu s-ar fi rezumat doar la reportajele din metrou, hipsterii ar fi aflat că, imediat ce a preluat de la Teodor Meleșcanu șefia Externelor, Aurescu a secretizat datele despre votul de la prezidențialele din diasporă din 2014. Tocmai de aceea, nici azi nu știm cât de multe voturi au furat Ponta & Corlățean cu secțiile de vot nebifate în zonele masiv populate cu români în Europa.
Iar în 2005, ministrul Aurescu l-a invitat pe nimeni altul decât pe Adrian Năstase la o acțiune publică a MAE, deși fostul premier aducea cu el două condamnări definitive în templul diplomației românești.
Dar nimic nu era întâmplător: acum aproape 20 de ani, când Năstase dădea mai des pe la Facultatea de Drept a Universității București, avea o geantă pe care studenții o confundau cu Bogdan Aurescu. Motivul, banal: Aurescu proteja acea geantă cu trupul lui și o transporta oriunde se deplasa Năstase.
Pe cealaltă țeavă de politică externă s-a instalat etern-disponibilul Teodor Meleșcanu. Când Aurescu abia se năștea, în 1973, Meleșcanu obținea titlul de doctor în științe politice și drept internațional la Geneva. Unde, desigur, era disident anticomunist și anticeaușist și răspândea idei reacționare și antitotalitare și sabota eforturile Direcției de Informații Externe în Elveția.
Cu atât succes încât a fost păstrat până în 1985 ca diplomat pe lângă ONU și alte organizații internaționale, iar cariera lui s-a împlinit după ’90. Când, ca unui disident adevărat, i s-au dat pe mână nu doar MAE, ci și Ministerul Justiției (interimar), Ministerul Apărării și chiar SIE (după „chiar“ înregistrați un hohot prelungit de râs).
După alt disident anticeaușist, Lazăr Comănescu, care l-a consiliat pe Iohannis, acum a venit rândul lui Aurescu. Care împreună cu Meleșcanu l-au luat deja captiv pe Iohannis sub steagul DIE.
Și nu, domnule președinte al Republicii, DIE nu înseamnă, cum ați putea crede, Direcția de Investiții și Economie. Ci înseamnă că, sine die, Securitatea nu piere, ci doar se transformă.
