O fabrica in care Statul Roman a investit peste 30 milioane de dolari este lasata in paragina de mai bine de cinci ani. Intreprinderea “Amidip”, care trebuia sa produca tuburi de fonta ductila in orasul hunedorean Calan, a fost gandita sa rezolve gravele probleme sociale si sa valorifice potentialul siderurgic al zonei.
Patru guverne au alocat, incepand din 1997, mai multe milioane de dolari pentru realizarea acestei investitii. Cu toate ca banii au fost cheltuiti, si utilajele au ajuns in curtea fabricii, firma “Amidip” este momentan in lichidare judiciara, iar angajatii si-au pierdut locurile de munca.
Liderii de sindicat si chiar prefectul judetului acuza cercurile de interese ca nu vor ca Romania sa produca tuburi din fonta ductila, fiind mai profitabil importul acestora. O situatie similara exista si in alt oras hunedorean, la Orastie.
Sindicalistii din siderurgia hunedoreana au cerut Departamentului National Anticoruptie (DNA) sa investigheze situatia de la Calan si sa gaseasca vinovatii pentru “uciderea din fasa” a primei linii complete de productie de tuburi din fona ductila din Romania. Societatea “Amidip”, care trebuia sa produca tuburi din fonta, se afla in faliment la mai putin de trei ani de la infiintare.
Firma falimentata inainte de a produce
Utilajele pentru productia de tuburi au fost importate, dar nu au fost montate, acestea zacand ambalate in halele firmei de mai bine de patru ani. Liderul filialei hunedorene al Cartel “Alfa”, Petru Vaidos, sustine ca in spatele falimentarii “Amidip” stau anumite cercuri de interese. “La Calan se impune o ancheta a DNA pentru ca prin ceea ce s-a intamplat acolo se dovedeste destul de clar ca anumite grupuri de interese nu doresc ca in Romania sa se produca tuburi din fonta ductila pentru ca acestea sa se importe in continuare”, a declarat Vaidos.
De aceeasi parere este si prefectul judetului, Marius Cristian Vladu, care a spus, insa, ca a fost sfatuit sa o lase mai moale cu acest subiect. “Este clar ca exista interese care nu vor sa se produca tuburi de fonta la Calan si Orastie”, sustine reprezentantul Guvernului in teritoriu.
Patru guverne au aruncat bani in fabrica de la Calan
In anul 1997, Guvernul Ciorbea a aprobat un imprumut de 50,47 de miliarde lei firmei “Sidermet” SA Calan, pentru achizitionarea utilajelor si echipamentelor necesare unei fabrici de tuburi din fonta ductila. Creditul trebuia rambursat in patru ani cu un termen de gratie de doi ani. Banii nu au fost niciodata returnati, pentru ca fabrica nu a fost pusa in functiune.
Un an mai tarziu, Guvernul Radu Vasile a aprobat finantarea investitiei “Turnatorie de tuburi de presiune din fonta ductila” cu peste 50 de miliarde lei, pentru achizitia utilajelor necesare inceperii productiei. In anul 2000, Mugur Isarescu a semnat o hotarare de Guvern prin care aproba garantarea unui credit in valoare de noua milioane de dolari, in vederea finalizarii investitiei inceputa cu trei ani inainte.
Guvernul Nastase a emis, in 2001, un ordin prin care scutea firma din Calan de taxele vamale pentru importul utilajelor necesare fabricii de tuburi din fonta ductila, in valoare de aproximativ 18 milioane de dolari. Tot in perioada guvernarii Nastase, “Sidermet” Calan, care a fost finantata pentru realizarea fabricii de tuburi, a fost privatizata de catre APAPS prin vanzarea actiunilor detinute de stat catre un investitor strategic, anume “Saudi Arabian Amiantit Co”.
Utilajele achizitionate de firma romana constituiau aport in natura, in timp ce investitorul saudit trebuia sa participe cu aport in numerar. APAPS a fost mandatat de Guvernul Nastase sa privatizeze firma, in asa fel incat partea romana sa nu detina mai mult de 42 la suta din capitalul social al societatii nou-create. Prin hotararea Guvernului s-au pus bazele SC “Amidip”.
Aceasta firma nu a produs nici macar un tub. Mai mult chiar, multe dintre utilajele, pe care s-au cheltuit bani publici, nu au fost nici macar scoase din ambalajele cu care au fost livrate de producatori. In prezent, societatea se afla in lichidare, AVAS fiind mandatata de Guvernul Nastase sa vanda utilajele care fac parte din aportul in “Amidip” a Statului Roman.
Directorul general executiv al “Amidip”, Aurel Bria, sustine ca investitia de la societatea pe care o reprezinta este “victima” grupurilor de la Bucuresti interesate ca Romania sa importe in continuare tuburi din fonta ductila, la un pret de doua ori mai mare decat cel care ar rezulta in cazul in care aceste piese s-ar produce in tara.
“Daca se dorea cu adevarat, la Calan produceam fonta ductila si tuburi dinainte de anul 2000. Linia de tuburi a fost adusa din Statele Unite in perioada 1998-1999 si a costat 15 milioane de dolari”, a spus directorul.
Situatie similara la Orastie
In 1998, Guvernul Radu Vasile a aprobat garantarea 100 la suta a unui credit extern in valoare de 33,472 de milioane de marci germane pentru infiintarea in cadrul Uzinei Mecanice Orastie a unei linii de turnare de tuburi din fonta ductila. Intentia celor care au initiat proiectul era sa valorifice fonta produsa la Calan si sa rezolve pe aceasta cale problemele sociale grave din zona.
Cele doua fabrici de tuburi, de la Orastie si Calan, puteau sa beneficieze de fonta produsa in ceea ce a mai ramas din firma “Sidermet” Calan, relansand, astfel, activitatea siderurgica in judet. La Orastie, fabrica a produs cateva zile tuburi de fonta la un pret de 500 de euro pe tona. Productia a fost oprita, paradoxal, pentru ca cererea de tuburi pe piata este foarte mare, iar importul acestora se face la preturi de peste 1.000 de euro pe tona.
Prefectul Marius Cristian Vladu sustine ca si la Orastie actioneaza aceleasi cercuri de interese ca si la Calan si ca Romania nu trebuie sa produca tuburi de fonta ductila. “Intreprinderea Mecanica Orastie face parte din industria de aparare. Tine de Guvern. Este un secretar de stat la Ministerul Economiei si Comertului, pe probleme de aparare, de la Partidul Conservator. Trebuie sa mentionez ca la MEC sunt cinci secretari de stat de la PC si unul de la PD, care e pe minerit. Si nu comentez mai mult”, a spus Vladu.
