Când Simona s-a aplecat după mingea de meci, strigându-și bucuria cu un zâmbet larg, întâi spre pământ, apoi către cer, sunt sigur că și-a sărbătorit emoția victoriei și misiunea dusă la bun sfârșit. Am dubii, însă, că Simona a fost surprinsă vreo secundă de cum a decurs acest meci. În fapt, sunt convins că îl câștigase înainte de a intra pe teren, din momentul în care, la conferința de presă de după semifinala cu Wozniacki, stabilise deja planul de meci pentru finala cu Pliskova. Restul a fost doar chestie de execuție.
A nu se înțelege că replica Pliskovei e cumva desconsiderată. Ci doar că jucătoarea cehă, aflată la a doua finală pierdută în acest an, nu putea aștepta mai mult de la acest meci la care a venit cu un bagaj insuficient în fața unei adversare cu prea multă variație, în plus extramotivată și concentrată. “Dacă voi fi concentrată”, a anunțat de ieri Simona, “am o șansă foarte bună de a câștiga”. Iar concentrarea s-a văzut aproape pe toată durata meciului, dincolo de căderile de nivel inerente. “Ea are un serviciu extrem de puternic, dar și eu returnez bine”, spunea jucătoarea noastră la conferința de după semifinală, profețind cheia finalei. Într-adevăr, Simona a returnat excepțional, întorcând cu dobândă serviciile de peste 180 de kilometri ale Pliskovei. A pus de multe ori mingea foarte lung înapoi și a obținut erori utile în multe momente cheie.
Contra unei jucătoare care suferă inevitabil la capitolul deplasare, Simona a făcut fix ce se aștepta de la ea să facă. A construit superb și variat punctele, a arătat că poate genera și forță, dar și că nu-și abandonează instinctele. Mai exact?
Citește continuarea articolului pe Treizecizero.ro.
