Precum o cladire care se naruie pana la temelii, dar vazuta invers, de la ruine si pana la momentul in care cladirea era in picioare, noua, frumoasa, impunatoare, tot astfel alege Francois Ozon sa spuna aceasta poveste (de dragoste?): de la finalul urat, cand si el, si ea, sunt urati, si poate chiar se urasc, pana la inceput, cand cei doi intra in viata nesiguri si cu capul inainte.
O face alegand cinci momente, la intamplare – sau poate esentiale, nu stim – din existenta acestui cuplu: divortul, o petrecere, nasterea copilului, casatoria si prima intalnire. Detalii, priviri, gesturi ale vietii de zi cu zi, toate te trimit cu gandul in directii diferite si nu poti trage nici o concluzie. Ca si-n viata, ca si-n dragoste, raman o multime de lucruri nespuse, nelamuriri si intrebari fara raspuns. Cine a fost mai rau? Cine a-nselat? Cine a fost de vina? Cine a iubit si poate raspunde la toate acestea? Poate ca cineastul gay Francois Ozon a vrut sa arate doar o varianta pesimista, sau poate ca-si bate joc, cu "5X2", de toata impartirea la doi, de viata de cuplu, si de cei care mai cred in "au trait fericiti pana la adanci-batraneti" si-n suflete-pereche. Oricum ar sta lucrurile, filmul nu trebuie ratat!
