Troscotul este cunoscut pentru calităţile sale terapeutice din vremuri îndepărtate, ceaiul din această plantă fiind benefic în tratarea a numeroase afecţiuni.
Plantă erbacee anuală, Troscotul (Poligonum aviculare) face parte din familia Polygonaceae, ordinul Caryophyllales şi este cunoscută la noi sub mai multe denumiri populare: hericică, iarba găinilor, moţul curcanului, târşoacă, troscovă, troscoşel. Este răspândită în aproape toate regiunile temperate din întreaga lume, potrivit www.herbal-supplement-resource.com. În ţara noastră este răspândită pe aproape toată suprafaţa teritoriului, de la câmpie până în zona submontană. Creşte pe terenuri bătătorite, în locuri domestice, pe marginea drumurilor, pe terenuri virane, în pârloage sau la marginea pajiştilor.
Este o plată anuală de mici dimensiuni (15-20 cm) cu tulpina ramificată, care se întinde pe pământ. Frunzele de troscot sunt mici şi ovale, cărnoase şi fragede. Florile sunt verzi-gălbui şi au marginile petalelor tivite cu alb sau cu roşu. Planta are o rădăcină dreaptă, potrivit gardenns.info, iar seminţele ei sunt foarte asemănătoare cu cele de hrişcă.
De la troscot se foloseşte partea aeriană şi se recoltează în perioada înfloririi, mai-septembrie, prin smulgerea plantei şi îndepărtarea rădăcinii. Uscarea se realizează cel mai bine pe cale naturală, la umbră, aşezată în strat subţire. Planta se mărunţeşte chiar înaintea preparării. Aceasta se poate pregăti sub formă de ceai, infuzie, tinctură sau extracte.
Troscotul conţine aproximativ 1% acid silicic total, acid silicic solubil prin decocţie; 3-4% taninuri, flavonoide, vitamina C, rezine, ceruri, grăsimi, zaharuri, mucilagii, derivaţi antrachinonici, în cantităţi mici, urme de ulei esenţial şi alte săruri minerale, în afară de silicaţi sau clioxid, potrivit www.herbal-supplement-resource.com.
Ceaiul de troscot este un preparat folosit în scop medicinal, intern sau extern, pentru tratarea mai multor afecţiuni. În istoria utilizării sale în scopuri terapeutice este consemnată folosirea plantei din vremuri îndepărtate. Medicii antici Dioscoride şi Plinius foloseau această plantă pentru tratamentul diareei, oprirea sângerării şi în tratarea bolilor respiratorii. În medicina chineză naturistă, planta este folosită de peste 2000 de ani. Pe vremuri troscotul îşi avea locul său bine definit şi în alimentaţie, folosit atât la prepararea supelor cât şi şi la salate.
Troscotul are proprietăţi antiinflamatorii astringente, antidiareice (datoridă taninurilor), diuretice, cicatrizante (datorită acidului salicilic), hipotensive (datorită flavonoidelor), sedative, hemostatice şi remineralizante.
Ceaiul de troscot este recomandat a se consuma zilnic (două-trei căni) pentru obţinerea unor efecte benefice în tratarea reumatismului, afecţiunilor renale, afecţiunilor respiratorii, leucoreei, tulburărilor menstruale, ulcerului gastric, potrivit www.sanatatecuplante.ro. În cazul reumatismului poate fi utilizat şi sub formă de comprese sau băi locale.
Rănile deschise pot fi tratate prin aplicarea de comprese sau băi locale cu infuzie din această plantă. Are rolul de a calma şi dezinfecta rana datorită proprietăţilor antiseptice şi cicatrizante.
Ceaiul de troscot are efect benefic în afecţiuni renale – pietre la rinichi, infecţii urinare, litiază renală, retenţie urinară. De asemenea, datorită siliciului solubil, este recomandat în afecţiunile căilor respiratorii, în special ca antitusiv şi ca mineralizant, dar şi ca adjuvant în tuberculoza pulmonară, potrivit medical-help-fast.com. Se recomandă administrarea sub formă de infuzie sau decoct din rădăcină două căni pe zi pentru o perioadă de trei săptămâni.
Ceaiul sau decoctul de troscot poate ajuta şi în bolile aparatului locomotor (osteoporoza) deoarece siliciul solubil (organic) ajută, alături de factorii hormonali, la formarea calciului în oase. Preparatele din plantă pot fi utilizate şi pentru a preveni aceste boli. Aplicat local prin tamponare, ceaiul determină atenuarea ridurilor datorită siliciului organic din compoziţia sa, care joacă un rol de catalizator în formarea colagenului şi a elastinei.
Pentru efectele tonifiante şi remineralizante este recomandă consumarea a două căni de ceai de troscot pe zi pe o perioadă de 30 de zile.
Infuzia de troscot are efecte benefice în afecţiuni ale aparatului cardiovascular, precum insuficienţa cardiacă, edeme cardiorenale, hipertensiune arterială. Infuzia de troscot uscat şi mărunţit ajută în afecţiuni digestive: diaree, dizenterie, ulcer gastric şi duodenal, dispepsii, enterite, hemoragii interne, litiază biliară, hemoroizi, lipsa poftei de mâncare.
Preparatele din troscot nu ar trebui consumat de persoanelor care urmează tratament cu anticoagulante precum şi de acele persoane care suferă de varice şi tromboflebite, potrivit www.plante-medicinale.ro.
