Investigaţia autorităţii de control are loc în contextul existenţei unor suspiciuni privind restrângerea concurenţei pe piața deșeurilor medicale, cum este gradul mare de concentrare a pieței şi numărul redus de operatori economici autorizați pentru tratarea prin decontaminare la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase și pentru eliminarea prin incinerare a deșeurilor. Ca urmare, vor fi analizate condiţiile structurale ale pieţelor, relaţiile contractuale existente între diferiţi actori ce desfăşoară activităţi în sectorul deşeurilor medicale. Astfel, se va verifica dacă furnizorii autorizați şi-au împărţit zonele în care acţionează şi dacă intrarea pe piaţă a altor operatori este blocată sau descurajată de către furnizorii existenţi, care au creat și dezvoltat o infrastructură în zona de interes.
De asemenea, se va analiza în ce măsură furnizorii integrați (care oferă servicii pe întregul circuit al gestionării deșeurilor, începând cu colectarea până la tratarea/eliminarea lor) afectează poziția concurențială a firmelor care nu sunt integrate, oferind doar anumite servicii. Ancheta sectorială va cuprinde şi o analiză comparativă amănunțită a legislației naționale și comunitare, având în vedere că acest domeniu este puternic reglementat, existând dispoziții pentru fiecare dintre etapele de parcurs în activitatea de gestionare a deșeurilor medicale. În acelaşi timp, autoritatea de concurenţă va propune modificarea sau revizuirea reglementărilor existente, va emite clarificări sau atenționări către mediul de afaceri ori administrația publică, cu scopul de a îmbunătăți eficiența economică a sectorului şi de a proteja interesele consumatorilor.
Conform datelor publicate de Eurostat, în anul 2016, cantitatea totală de deșeuri înregistrată în UE a fost de 2,5 miliarde tone, din care cele medicale reprezintă 36,8 milioane tone. În România au fost înregistrate 177,5 milioane tone, din care deşeuri medicale – 873,8 mii tone. Conform legii, Consiliul Concurenţei poate efectua, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit sector economic atunci când rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei pe piaţă. Acest tip de instrument este utilizat atât de Comisia Europeană, cât şi de alte autorităţi naţionale de concurenţă, şi nu vizează în mod direct încălcări ale legislaţiei. În urma identificării disfuncţionalităţilor ce afectează mediul concurențial, autoritatea de control va putea declanşa investigaţii privind posibila încălcare a legii ce se pot finaliza cu sancţiuni pentru companiile vinovate.
Costurile sterilizării necorespunzătoare
Pacienții din spitale sau cabinete medicale ori clienții saloanelor de înfrumusețare sau tatuaje nu ar trebui să se gândească la posibilitatea de a contracta o boală din cauza sterilizării necorespunzătoare a instrumentarului cu care intră în contact. Acest lucru presupune sterilizarea instrumentarului după fiecare utilizare, precum și verificarea lunară a eficienței aparatelor de sterilizat, prin teste specifice. În practică însă, infecțiile nosocomiale sau virusurile hepatice B și C fac o mulțime de victime în țara noastră. În România, peste 1,4 milioane de oameni au hepatită B sau C, conform Asociației Europene a Pacienților cu Afecțiuni Hepatice (ELPA). Mai mult, țara noastră ocupă locul I în Europa la numărul de cazuri de hepatită C, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, și locul al patrulea ca rată a mortalității cauzate de afecțiunile hepatice. Alte boli grave care se pot transmite în cabinete și saloane sunt HIV, tuberculoza sau sifilisul.
Evaluările făcute în spitalele-santinelă din țară arată că peste 75% din totalul infecțiilor intraspitalicești sunt cauzate de utilizarea instrumentelor și a aparaturii în diferite manopere terapeutice și doar 25% din aceste infecții pot fi puse în legătură cu alte cauze. Cu alte cuvinte, un rol esențial este jucat de sterilizarea corectă și completă a instrumentarului refolosibil. De asemenea, foarte importante sunt și procedurile de verificare a sterilizării, studiile arătând că 20-30% din infecțiile spitalicești ar putea fi evitate prin igienă intensivă și programe de control.
Ce prevede legislaţia
În România, transportul deșeurilor periculoase trebuie să respecte ADR (Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase), care stabileşte, printre altele, cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un vehicul ce transportă deșeuri periculoase, modul cum trebuie să se desfășoare încărcarea și descărcarea, precum şi echipamentul personal de protecţie şi instructajul necesare personalului. Un proiect de hotărâre de guvern elaborat de Ministerul Sănătăţii înăspreşte amenzile pentru furnizorii de servicii medicale care nu au un plan propriu de gestionare a deşeurilor, sancţiunile putând depăşi 40.000 de lei.
Spitalele și cabinetele medicale trebuie să respecte normele sanitare în vigoare pentru a funcționa în cadrul legii. Astfel, toate unităţile sanitare (spitale, cabinete) care folosesc instrumentar refolosibil au obligaţia să-l sterilizeze după fiecare utilizare, iar eficacitatea sterilizării trebuie verificată la fiecare ciclu de sterilizare, prin teste chimice și prin teste bacteriologice săptămânale. Legislaţia prevede că unitatea medicală nu poate păstra mai mult de 48 de ore deşeurile medicale în spaţiul de stocare temporară. Deocamdată, România nu are un plan de gestionare a deşeurilor medicale, care ar fi trebuit introdus în Strategia Naţională a Deşeurilor 2014-2020. Din acest motiv, ţara noastră a pierdut 17 milioane de euro, bani din fonduri europene.
Tipuri de deșeuri
Rezultate din activităţile de prevenire, diagnostic şi tratament desfăşurate în unităţile sanitare, deşeurile medicale pot fi de mai multe feluri: înţepătoare-tăietoare (ace, lame de bisturiu etc.), anatomo-patologice și părţi anatomice, deşeuri infecţioase, chimice, de medicamente citotoxice și citostatice etc. Multe dintre deșeurile medicale se pot elimina prin sterilizare (tratament fizico-chimic), cum ar fi: ace, seringi cu ac, catetere, branule, lame de bisturiu, pipete, sticlărie de laborator sau recipiente care au conținut vaccinuri. Totodată, în această categorie intră şi comprese, pansamente, mănuși, sonde, materiale de unică folosință etc.
Printre deşeurile generate de sistemul sanitar există şi o serie de deşeuri nepericuloase, altele decât cele menajere. În această categorie sunt incluse: aparate gipsate, lenjerie şi îmbrăcăminte necontaminate, scutece de unică folosinţă provenite de la copii sau persoane vârstnice; chimicale precum substanţele dezinfectante sau medicamente nepericuloase (altele decât citotoxice/citostatice).
