Romania privita de pe pod

Nu incercam sa privim de pe podul din Brooklyn dihonia ce pare sa fi cuprins varfurile puterii si opozitiei pesediste doar pentru ca titlul articolului aminteste de drama lui Arthur Miller “Privire de pe pod”. Nu ar fi lipsit de interes sa aflam cum sunt vazute din strainatate cele ce se petrec in viata politica romaneasca. Este insuficient sa incadram totul in formula des uzitata “ca la noi la nimeni”, desi oricat de neaosa ar fi desfasurarea lucrurilor nu poate scapa nimanui caracterul cu totul atipic si insolit al celor doua conflicte publice actuale. Sa le privim de pe simbolul suferintelor noastre din aceasta vara, podul de la Maracineni, atat de des vizitat de demnitarii nostri si unde vom bea probabil spritul reintrarii in normalitate. Mai ales ca unul dintre personajele mentionate de presedintele Traian Basescu in faimoasa alocutiune radiofonica a afirmat in scris ca tot ce priveste puterea a inceput cu confidente facute de presedinte, intr-un moment cand se afla pe pod, unor apropiati care cum au aflat s-au si dus sa informeze tabara adversa. Asadar, nu avem numai purtatori de cuvant, dar si difuzori voluntari. Ciripitul s-a amplificat sub forma de discursuri si contradiscursuri. Actualul responsabil cu vorbele si morala in PSD, domnul Diaconescu, aprecia disputa din cadrul puterii drept “o spalare a rufelor murdare” in public, ceea ce nu ar interesa 22 de milioane de romani cu prunci cu tot. Dar cu galceava publica si dura dintre Geoana si Nastase si a ambilor cu Iliescu cum ramane? Nu vrem sa intram aici in amanuntele sordide ale certurilor aparute simultan, dar nu putem sa nu observam diferenta dintre ele: pesedistii isi disputa monopolul discursului public, iar componentii Aliantei D.A. problemele aplicarii programului de guvernare. Domnul Traian Basescu a declarat justificativ ca domnia sa refuza sa se comporte ca Iliescu, care maraia impotriva clientelismului si coruptiei guvernului Nastase, dar nu facea nimic, ba chiar le tolera, ele fiind lasate in sistem de fosta guvernare. Bolovanul aruncat de presedintele Basescu intr-un stil foarte personal in balta statuta a politicii romanesti stropeste multilateral imprejur. Poate ca procedeele folosite se abat de pe fagasul normal, deoarece numai functionarea riguroasa a instrumentelor concrete ale democratiei cu prerogativele si limitele lor – Presedintia, Executivul, Parlamentul, Justitia, Administratia – asigura luarea de masuri. Actiunile de gherila prezidentiala pot constitui avertismente, pot crea impulsuri, dar cu acestea, in ciuda obisnuintelor, nu se mai poate naviga. Presa este libera si poate spune orice in limitele deontologiei profesionale. Celelalte institutii democratice nu-si pot permite aceeasi comportare. Puterea actuala, care a venit la carma tarii pe un val de promisiuni, trebuie sa constientizeze ca dezbaterea democratica nu este acelasi lucru cu politica infruntarilor care lasa urme adanci. Opinia publica este luata acum drept martora si arbitru fara sa se afle in situatia de a sti tot ce trebuie. Polemica se desfasoara peste capul ei. Prea au fost citate ca argument avertizari secrete pentru ca ele sa ramana apanajul celor indrituiti prin lege. Ati vorbit despre ele in public si de aceea trebuie sa le cunoasca tot romanul. Domnul Basescu a spus ca la o adica o poate face, desi a utilizat declaratia doar ca o amenintare. Dati-le drumul sa stim ce este influentare, cum se deosebeste de procesul de intentie, intoxicare sau diversiune! Cat despre felul cum s-ar putea vedea toate acestea de pe podul din Brooklyn sa nu mai vorbim. Dar ce facem cu tinerii nostri pana la 12 ani carora le sunt interzise actele de indecenta?