Initiatorul Legii 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii ca politie politica, Constantin Ticu Dumitrescu, membru in Colegiul CNSAS, a sustinut o conferinta de presa la sediul AFDPR (Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania), pentru a face cateva precizari privind prevederile legii si modul in care sunt intelese si aplicate.
CNSAS – instanta morala
Confuzia privind prevederile Legii 187 se manifesta nu numai in randul politicienilor, ci si in cazul membrilor Colegiului, unde apar diferente radicale de opinie si voturi contradictorii. Constantin Ticu Dumitrescu a atentionat: “Securitate a insemnat politie politica, intrucat cele doua notiuni sunt sinonime. Cei care le interpreteaza diferit dovedesc cu prisosinta ca nu sunt interesati de deconspirarea reala a Securitatii, ci dimpotriva. Pentru cine a semnat angajamente de colaborare cu Securitatea sub nume conspirativ si a intocmit note informative (indiferent de continutul lor) a acceptat colaborarea cu politia politica!” “Certificatele de buna purtare” sau ca o persoana “a facut politie politica” putem intelege din prevederile legii ca sunt inutile. Securitatea era o institutie opresiva a regimului comunist si orice colaborare cu acest aparat al statului comunist este considerata un act de politie politica. Securitate buna sau rea nu a existat. Totodata, trebuie subliniat ca Legea 187 nu prevede nici o sanctiune pentru cei care au colaborat cu Securitatea; legea defineste doar functionarea CNSAS ca instanta morala, nu ca instanta juridica. Articolul 3 al legii putem considera ca sta la baza valului de nemultumiri privind “certificatele de buna purtare”, cu toate ca specifica foarte limpede: “Persoanele care candideaza spre a fi alese sau numite in una dintre demnitatile sau functiile prevazute la art. 2 sunt obligate sa faca o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de Securitate, ca politie politica”. Daca parlamentarii si demnitarii cu functii publice au declarat ca n-au colaborat cu Securitatea si acum se descopera ca au mintit sunt pasibili de pedeapsa prevazuta in Legea penala. E drept ca virgula dintre Securitate si politie politica ar putea starni alte controverse.
In situatia in care toate partidele politice sustin reformarea clasei politice, CNSAS trebuie sa faca publice, in numele transparentei, dosarele celor care au colaborat cu Securitatea. Legea 187, modificata si prin Ordonanta de Urgenta nr. 16, din 22 februarie 2006, are insa hibe, ce produc confuzii si pot chiar afecta credibilitatea CNSAS. Membrii Colegiului nu au permisiunea prin lege de a face publice dosarele pe care le studiaza, in schimb orice persoana sau organizatie care solicita dosare pentru a constata colaborari cu Securitatea le poate face publice. Constantin Ticu Dumitrescu a precizat ca doar dintr-un singur dosar al unui informator nu se poate edifica exact continutul activitatii sale. “Turnatoriile” sunt gazduite in alte dosare apartinand celor care au constituit obiectul urmaririi si informarii. Sistemul de lucru al Securitatii era diabolic, iar pentru descifrarea dosarelor este nevoie de un studiu migalos, de un mare volum de munca.
S.O.S. spatiul de lucru!
Desecretizarea dosarelor si trimiterea lor la CNSAS revine, in ultima instanta, SRI si celorlalte servicii secrete. O mare problema de cand s-a infiintat CNSAS ramane insa spatiul de lucru al acestei institutii. Pare minora problema, dar fara un sediu in care sa se poata studia aceste dosare deconspirarea Securitatii se face caznit. In prezent, pentru sediul din strada Dragoslavele, CNSAS plateste o chirie piperata – din banii contribuabililor! – proprietarului care a obtinut cladirea prin revendicarea ei. Constantin Ticu Dumitrescu face un apel insistent catre Guvern sa rezolve urgent problema spatiului in care CNSAS sa-si desfasoare eficient activitatea. De cand a aparut Legea 187, toate guvernele au promis acordarea pentru CNSAS a unui spatiu adecvat, dar nimeni nu l-a descoperit pana acum. De ce oare? Activitatea CNSAS si dezvaluirea unor dosare provoaca mare valva in lumea politica, dar politicienii nu dau nici o mana de ajutor acestei institutii ca sa-si poata gasi un sediu pentru laborioasa sa activitate.
Cum stam cu ofiterii
Lumea politica e foarte preocupata de numele informatorilor Securitatii care astazi detin functii politice. Multi sunt “cu musca pe caciula” si cer certificate de buna purtare de la CNSAS, chiar daca legea ar stabili ca orice colaborare cu Securitatea presupune politie politica, dar putini sunt cei care sa sprijine si deconspirarea numelor ofiterilor Securitatii, acoperiti sau declarati. Pana acum, cu chiu-cu vai s-au publicat in Monitorul Oficial doar 123 de nume, 94 fiind deconspirati de noul Colegiu. Constantin Ticu Dumitrescu afirma ca peste o mie de nume de ofiteri ai Securitatii care au facut politie politica asteapta… sa fie facute publice. Numai ca nu se pot publica aceste nume decat dupa obtinerea datelor lor de la Starea Civila. Serviciul respectiv nu are timp sa ofere CNSAS confirmarea despre cine le-a fost mama si tata, unde s-au nascut respectivii ofiteri. Mai trebuie sa precizam ca, in conformitate cu Legea 187, Consiliul CNSAS trebuie sa fie alcatuit din 11 membri. In prezent nu are decat 10, desemnati de Parlament, la propunerea partidelor parlamentare. Se asteapta si nominalizarea celui de-al unsprezecelea membru – desigur, cand Parlamentul va veni din vacanta. Se pare ca ne invartim intr-un cerc vicios, toata lumea vrea deconspirare, desecretizare, dar nimeni nu ofera un sprijin concret CNSAS pentru a-si desfasura eficient activitatea. La randul sau, Consiliul CNSAS, ai caror membri au fost alesi in urma algoritmului politic, sufera unele imorale presiuni politice.
Si asa apare jocul “certificatelor de buna purtare”, care nu isi mai are nici un rost cand dosarul demonstreaza ca X persoana a avut un nume de cod conspirativ si chiar un angajament olograf semnat cu Securitatea, institutia politiei politice.
