În ciuda promisiunilor electorale de construcție, liderii Popescu (PNL) – drujbă și Paul Ene (USR-PLUS) – cheița de sistem – au ordonat consilierilor celor două formațiuni să se constituie în grupul împotriviștilor de ocazie. Orice inițiativă de dezvoltare, propusă de primarul Daniel Băluță, primarul PSD, este blocată la mantinela patinatorilor pe apele-nghețate ale minciunelelor.
Pe Spătaru au dat-o pe spinarea interlopilor
Au susținut o avocată parașutată în sector și au pierdut la alegerile locale din sectorul 4. Au și uitat-o pe săraca Simona Spătaru, umilită în timpul scrutinului. Doar poza ei cu ruda lui Emi Pian, din Clanul Duduienilor, mai aduce aminte internauților că a fost o dată o candidată pluseristă la Primăria de la 4. N-a fost să fie.
Pe amnezia publică, Pavel Popescu, liderul PNL de la sectorul 4 și Paul Ene, președintele USR, au ticluit un plan de distrugere a oricăror speranțe de infrastructură educațională, pietonală și memorială.
Conduși după principiul “după noi potopul”, noul cuplu al conducători ai împotriviștilor de comitet – Popescu-Ene – oferă un narativ de excepție al reîncarnării brigadierilor de la Salva Vișeu.
Se toarnă pelicula ”Bolshevik reloaded”
Pentru că trebuiau să poarte un nume, imberbilor politruci de la 4 li se potrivește narativul filmului: „bolshevik reloaded.” Ei se constituie în partea arțăgoasă, venală, chiar patibulară a neomarxiștilor, nășiți de sistem.
Așa cum am mai spus Diavolul se îmbracă la Pra(v)da. Cei doi combatanți ai frontului dărâmării continue, pentru a-și ascunde năravul, își zic progresiști ai fibrilației permanente.
Dar cine sunt celebrii eroi ai împotrivirii de vipie și gheață?
Dacă n-ar fi existat Colectiv, deputatul Pavel Popescu ar fi trebuit inventat. Efigie a reușitelor de azi pe mâine, când ai în spate un tătuc, președintele de azi al partidului brătienilor, ”făuritori de țară,” e un model de reușită și de adecvare. În protuberanța climat-politică a progresului, tânărul a sărit etapele, mai dihai ca mărunții canguri de la antipozi. Dacă în urmă cu șase ani era muncitor pe un șantier din Oslo, azi e mare predicator al liberalismului, despuiat de propria ideologie.
A ratat business-ul, dar a prins trenul politic
Eșuat în business-ul privat din Norvegia, cu numai 10.000 de euro (din care 2/3 subvenție), sistemul l-a chemat la vatră. Și pentru că a fost la timpul și momentul potrivit, după aducerea medicilor pentru victimele de la Colectiv, îngerul său negru (se zice că Dacian Cioloș) l-a țintuit în schema parlamentară a organizației PNL Timiș. Neobișnuiți cu larma, bănățenii l-au rejectat. Acum e vocea inchiziției din 4. A cerut interzicerea TikTok, a solicitat impunerea cenzurii economice, a militat pentru impunerea restricțiilor pe piețele concurențiale, acum e bun de promotor al Legii securității cibernetice, nu? La fix.
Ene, de la geana lui Popescu-drujbă
Cât despre Paul Ene, memoria rezistenței nu spune prea multe, pentru că omul s-a trezit președinte de organizație la USR, după ce Barna l-a dat afară pe fostul lider pentru delict de opinie.
Schimbarea la față a lui Popescu – drujbă și Ene, cheiță de sistem e încă o probă că antihristul face figurație de salvatori.
Poate puțină lume își mai amintește despre Pavel Popescu cum și-a cumpărat săracul o drujbă pentru a ajuta cetățenii la tăierea arborilor căzuți după o furtună. Și mai puțină a auzit informația, dată pe sursele media, că Paul Ene, angajat la o multinațională dezvoltatoare de soft, a fost prins având cheița la platforma de finanțare a IMM-urilor cu 500 de milioane de Euro la Ministerul Economiei, acolo unde Papură vodă e împărat.
Poziția liliacului sau cea a ficusului?
Memorabilă rămâne cearta lui Pavel Popescu, Prorocul cu drujbă, cu fostul ministru de finanțe Teodorovici: ”Dvs. trăiți tragedia liliacului, care nu știe dacă e mamifer sau pasăre, nici dvs nu știți dacă sunteți socialist sau liberal.” Ca o revanșă a istoriei, e rândul său să ia poziția liliacului. După blocarea investițiilor din sectorul 4, deputatul specializat pe securitate digitală nu se constituie în parte civilă în asaltul împotriva dezvoltării? Rămâne doar o întrebare în largul proces al schimbării politrucilor la față, în funcție de unde bate vântul sistemului.
Dar împotriva cui Popescu – drujbă și Ene –cheiță de sistem și-au pus armura de luptă? O simplă lectură a proiectelor de hotărâri de consiliu local arată că noii lideri de factură neomarxistă, dar cu poleială de dreapta, se împotrivesc construcției pasajelor rutiere din intersecțiile Apărătorii Patriei și Grand Arena, unele dintre cele mai aglomerate din București.
Ce pasarele, păsărele?!
Neobișnuiți cu mersul ‘zu fuß’, cei doi nu vor ca cetățenilor din sectorului 4 să li se construiască pasarele pietonale înzona stației de metrou Constantin Brâncoveanu, în arealul Vișana din Bulevardul Tineretului și în cel către Parcul Lumea Copiilor.
Copiii întârziați ai politicii dărâmării de orice fel, obedienți ordinului arhitect al distrugerii, nu știu ce pericole sunt în zonă pentru micuții, plecați la joacă.
Servanți ai interesului lui Țiriac
Patinatori doar pe apele tulburi ale sistemului, cei doi – cu știință sau neștiință – îi fac jocul financiar lui Ion Țiriac. Dacă nu vor redeschiderea patinoarului Flamaropol, jucătorii de hochei din sectorul 4 trebuie să bată toată metropola pentru a ajunge la cel din Otopeni, din proprietatea miliardarului.
Nedușii la teatru, exponenții împotrivirii de azi au boală pe cultură. Altfel nu se explică de ce nu vor un centru multicultural în sector.
Cine o fi pus demolatorii la treabă, ăla n-o fo’ om nebun?
