În timp ce regimul Iohannis e preocupat doar de alegerile parlamentare, pentru a-şi impune şi Parlamentul său, nu e îngrijorat de sănătatea românilor.
A spune că e cinic, n-ar fi nimic, dar cum de e iertat de măriile lor europene, pentru ieşirea din decorul consorţiului de state europene, rămâne o enigmă.
La îndemână e o singură explicaţie. Marile puteri vor un guvern vasal la Bucureşti, prea şi-au luat-o ţeapă cu Ungaria, Cehia şi Polonia.
În ţările civilizate, liderii se gândesc cum să salveze Crăciunul şi să facă posibilă reuniunea familiilor.
Cel mai concludent e mesajul lui Boris Jhonson de sâmbătă seara. “Vrem să salvăm Crăciunul.”
Viaţa politică e mai importantă decât viaţa oamenilor
Guvernele responsabile ale lumii sunt îngrijorate de posibila blocare a sistemelor publice de sănătate şi de incapacitatea terapiilor intensive de a mai salva vieţi.
La noi, graţie orânduirii Iohannis, viaţa politică e mai importantă decât viaţa oamenilor.
În plus, asistăm în aceste zile, de parcă n-ar fi destule atâtea nenorociri, la un mare afront adus credinţei românilor.
Cel mai cunoscut lingător de blide pe la popotele generalilor, Cristian Tudor Popescu, a jignit credincioşii făcându-i vite. Comportamentul său a fost catalogat de jurnaliştii adverşi drept de bou comunal, acel taur castrat care rage pentru că nu poate face mai mult.
Trâmbiţa sistemului a dat semnalul de luptă contra Bisericii Ortodoxe. V-aţi fi aşteptat ca Iohannis să iasă să apere pe cei agresaţi de rara bovis? N-ai să vezi! Pentru că CTP prestează pe bani mulţi în slujba sistemului securistoid care a acaparat întreaga clasă politică, fără ca cineva să scape.
Trebuie să mai moară oameni…
“Au trebuit să moară oameni,” spunea Iohannis acum cinci ani după tragedia de la “Colectiv,” pentru ca Victor Ponta, o altă sculă de sistem, să plece.
Acum, mor în fiecare zi mai mulţi decât la “Colectiv,” dar nu mai zice nimic, acel preşedinte care postula, încă de pe vremea când unitatea îi poruncea “fă anticipate!,” că noul virus provoacă o simplă răceală.
Simpla lectură a jurnalelor de la noi, în comparaţie cu cele din occident, dau măsura efuziunii puterii întunericului.
Aici se dă cu tunul în credinţa oamenilor, dincolo toţi liderii se gândesc cum să le fie bine credincioşilor de Sfintele Sărbători ale Crăciunului. Supravieţuim unui sistem laic, aşa cum prevede Constituţia, sau asistăm la recrudescenţa neomarxismului, cu voie de la stăpânire?
Suntem într-o mare capcană. Facem alegeri. Pentru ce? Pentru a-i duce la putere ciudatele lifte ale unei ideologii atee?
“Crăciunul va fi „probabil foarte diferit” anul acesta, a adăugat Boris Johnson. „Dar eu cred cu tărie că dacă luăm măsuri acum, vom putea permite ca familiile din toată țara să fie împreună”, a declarat Boris Jhonson, sâmbătă seară.
Iohannis luptă doar pentru a-i ridica pe userişti de la 7 la 20%
Acum 70 de ani, ideologia criminală comunistă a venit pe tancuri, în admiraţia unui cârd de fete adus de pe centura Bucureştiului. Restul comunităţii a privit cu scârbă.
Astăzi, terenul e pregătit. Cuceritorul are troieni în cetate şi o armată îmbătată cu narcoticul din plăcuţa suedeză.
O societate abrutizată, în care liderii religioşi sunt puşi la stâlpul infamiei de o cohortă de imbecililizaţi de sistem, e lesne de cucerit.
De fapt şi în drept, alegerile nu sunt pentru salvarea României, ci pentru ocuparea ei definitivă, aducând o legiune străină la guvernare.
Ce au românesc în ei useriştii şi pluseriştii?
Cu ce diferă ei de agenţii Moscovei din anii 1920? Pe atunci a existat, totuşi, un liberal care a ţinut cu ţara. Gheorghe Mârzescu a scris o lege, prima din lume, care interzicea celulele bolşevice.
Acum, după o sută de ani, emanatul liberal, cu un larg asentiment al unei populaţii îndelung pregătite să accepte vrerea ocupantului, ordonă: alegeri.
Din toate sondajele de opinie reies doar două aspecte. PNL şi PSD sunt la câteva puncte distanţă unul de altul, doar USR-PLUS înregistrează o ascensiune spectaculoasă.
Vrea Iohannis un Parlament cu 20% agenţi ai unei ideologii străine?
Răspunsul e unul singur. Da. Toate analizele, oricât de laborioase sunt, duc spre o singură perspectivă. Umflarea curentului neomarxist într-o ţară profund creştină.
Acesta e scopul, poate şi misiunea şefului statului, demult abdicat de la principiul fondator “prin noi înşine.”
Odată ce-şi are şi Parlamentul său, poate să-l schimbe şi pe Ludovic Orban. Îl va scoate drept prăfuit.
Alegerile nu vor fi pierdute de unii. Ci câştigate de junta globalistă. Nu vi se pare că preşedintele vorbeşte, în acord cu marii emuli ai progresismului cu de-a sila, despre resetarea statului, în ciuda dorinţei de prosperitate a naţiunii române?
Narcotizată de măreţia preşedintelui, mulţimea aclamă Führer-ul. Pentru o perioadă, ţara s-a predat.
Cui să-i mai pese că zilnic mor oamenii? Că sistemul medical e la capacitate maximă? Că personalul medical e la capătul puterilor?
Iohannis are nevoie de Crăciun un Parlament de nebuni. Ce gălăgie vor mai face Antihriştii? Spre deliciul nostru, al comentatorilor vieţii politice.
Iohannis luptă pentru ascensiunea USR-PLUS, nu pentru consolidarea guvernării liberale
Neam înfrânt în bătălia de rundă. Urmează războiul
Vremea CPUN-ului se va reinstitui prin telecomanda ţinută departe.
Mulţi se vor bucura. Vor crede că au învins. Doar neamul, acea Românie profundă, bruscată şi mereu batjocorită, se va retrage în surdina colindelor şi vor spune rugăciuni: “Doamne, ajută ţara şi neamul să nu se risipească!”
Fi-vor câţiva nepoţi guralivi, fericiţi că iar au învins (în folosul cui?), dar în jurul bradului spiritele se liniştesc şi vin îngerii, ca de două mii de ani peste familiile tradiţionaliste.
Domnule Iohannis, ne-am prins!
Nu biruinţa electorală a PNL o cauţi, ci a juntei internaţionaliste, mult mai bine pregătite decât diviziile de agenţi aduşi cu tancul de Stalin.
Peste neam va pica resemnarea. Dar şi blestemul peste liftele Satanei.
Timpul în care binele va învinge şi românii vor ieşi învingători e mai aproape decât îşi închipuie strategii întunericului.
Puterea stă în credinţă. Omul simplu se roagă la Dumnezeu. Fiul Său coboară printre cei care-l invocă. Se aşeajă uneori şi la masa celor sărmani, fără a cere a doua zi recompensă.
O singură speranţă rămâne: niciodată cei care l-au lovit cu pietre pe Hristos, şi au fost multe încercări de răstignire a doua oară, în timpul istoriei, nu au reuşit să-l biruie.
Alături de resemnaţii de azi e Hristos. De partea opusă diviziile de draci.
Când neamul se va răscula, nu veţi scăpa nici în mormânt, parcă aşa zice versul.
