Palatul Cotroceni a devenit un veritabil palat al regretelor. Dupa ce presedintele Basescu a regretat ca l-a numit pe Tariceanu prim-ministru, hop si consilierul prezidential Stolojan: regreta ca l-a lasat pe acelasi Tariceanu, acum doi ani, in fruntea PNL. Ba, mai mult, e brusc interesat si de functia de premier. Stolojan isi motiveaza iesirea la rampa cu ingrijorarea fata de soarta partidului liberal, pe care “grupul Patriciu” ar vrea sa-l readuca undeva la 10-12 la suta, ca sa devina un “partid-balama”, capabil sa se mentina mereu la putere prin aliante cand cu stanga, cand cu dreapta (cam ca actualele solutii imorale). Stim ca stanga e reprezentata de PSD si PRM, partide incuscrite acum si oficial, dar n-am inteles care ar putea sa fie dreapta. Probabil PD, fost social-democrat, actualmente popular.
Ca sa nu se mai chinuie cu 10 la suta, Stolo propune desfiintarea completa a PNL, dizolvarea lui intr-un mare partid popular, dupa schema gandita de Valeriu Stoica si deja imbratisata de o anume aripa a partidului. Nimeni nu contesta necesitatea unui pol de dreapta puternic, dar acesta trebuie sa se formeze pe baze doctrinare, nu cu forta, pentru ca nu va rezista. Asa cum n-a rezistat nici CDR. PNL a reusit sa ramana in Parlament si apoi sa castige alegerile tocmai pentru ca s-a desprins la momentul oportun din CDR si a continuat batalia politica pe propriile picioare. Iar crosetaria lui Valeriu Stoica cu aducerea lui Stolojan din alaiul lui Iliescu in fruntea PNL a avut succes in ceea ce priveste cresterea partidului in sondaje, insa nu se poate merge la nesfarsit cu astfel de solutii (imorale?). Adica lupta pentru procente trebuie sa aiba o baza ideologica, o dorinta sincera de a urni Romania catre normalitate, nu doar accesul la putere cu pretul renuntarii la principii, la doctrina, la identitatea partidului.
Theodor Stolojan spune ca impartaseste valorile liberalismului si ca a ajuns la acest stadiu treptat, prin acumulari succesive de experienta interna (a fost premier si angajat la compania lui Gelu Tofan) si internationala, nu ca unii liberali carora la revolutie li s-a despicat capul si li s-a umplut cu liberalism. Banuiesc ca nu se refera la liberalii din tata in fiu, la cei cu parinti si bunici ucisi in inchisorile comuniste. Oricum, drumul catre adevar al domnului Stolojan e prea lung si contorsionat. I-au trebuit ani de zile sa priceapa ca proprietatea e temelia societatii moderne (astazi, probabil n-ar mai propune nationalizarea valutei), ca relatia sa si a fiului sau cu Megapower se numeste conflict de interese, ca intr-o economie de piata autentica trebuie sa dispara scutirile, esalonarile si reesalonarile de datorii (precum cele obtinute de hotelul Premier), ca nu Iliescu reprezinta viitorul, ci un mare partid de dreapta. E bine ca macar acum a reusit sa priceapa toate aceste lucruri, desi efortul l-a surmenat peste masura.
Nu cred ca Theodor Stolojan a iesit de capul sau la inaintare, mai ales ca vine cu aceleasi regrete ca si presedintele Basescu. E clar ca se pune ceva la cale. O schimbare de premier, o schimbare de conducere la PNL sau chiar ruperea partidului. Ca scena politica e in fierbere n-ar fi o tragedie. Din orice seism politic pot aparea lucruri bune. Dar pot aparea si dezastre. Problema e ca, dupa ce ne si vedeam intrati in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007, acum apare varianta intarzierii! Intr-un asemenea moment, un scandal monstru in coalitia de guvernamant poate duce la mutatii benefice sau catastrofale pentru tara? La aceasta intrebare ar trebui sa reflecteze bravii nostri conducatori inainte de a continua sa-si dea la glezne.
