Pe vremuri, iarna, cand intram in satul natal (intr-o zona submontana), mirosea de te trasnea a peste fript. Fiecare familie avea cazan de tuica, vara se aproviziona cu peste uscat de la Tulcea si in momentul in care “cadea pluta” in tocitori incepea febra activitatilor “sub acoperire”. Plitele sobelor sfaraiau de peste fript, ca nu cumva aburii alambicurilor sa mute din loc narile militienilor. Evident, militienii stiau trucul, mica coruptie fiind pe atunci in faza ei primitiva.
In aceasta iarna, peste Romania s-a asternut aroma de rechini, pusi la fript de distileria DNA. Saptamanalul londonez “The Economist” scrie ca la Bucuresti a venit randul pestilor mari, de neatins pana nu de mult.
Cu toate ca sunt pusi la perpelit, ce credeti ca viseaza alevinii lui Tataia, dupa 16 ani? “Un nou inceput.” Pentru PSD. Romani, luati-o de la 22 decembrie 1989 si mai dati-ne o sansa! Ati si fost nominalizati: saraci, mame singure, someri, pensionari. Cica se adreseaza celor doua treimi dintre romanii care atunci cand aud cuvantul coruptie se gandesc la PSD. Ion Iliescu, reprezentantul permanent al poporului, care abia acum a recunoscut ca nu este sarac, s-a dumirit si el ca revenirea la putere inseamna intoarcerea la cascaval. Mereu s-a otarat la coruptie, fara sa-i arate cu degetul pe corupti. De 16 ani Iliescu se razboieste cu coruptul-metafizic, capitalistul de cumetrie-metafizic, imbogatitul-metafizic, baronul-metafizic, vataful-metafizic. De ce mai face incercari, daca PSD “este condamnat la coruptie”? Vor unitate – “ne vom apara colegii” – si vor din nou sa ajunga la putere, cu aceeasi clientela politica. Le este teama de intalnirea cu electoratul si promit dublarea pensiilor. Asta inteleg ei prin “noul inceput”: comanda unica in partid si recastigarea “reperelor”. Aceleasi, pana una, alta.
Specific doctrinei din care isi trage seva formatiunea lui Geoana era “unitatea” soldatilor partidului, matusilor si verisorilor. Pentru imagine, pentru a impiedica disolutia formatiunii, acum trebuie sa fie uniti: corupti cu necorupti; posesori de mosteniri de matusi cu cei fara matusi; cumparatori-vanzatori de terenuri de la verisori cu cei fara terenuri; terfeliti cu neterfeliti. Iliescu a si pus diagnosticul partidului incoruptibililor: “ros de ambitii” si “lupta pentru putere” (aplauze puternice, in picioare). Iliescu, adicatelea, da sfaturi de “om batran” (dar ar vrea desfiintarea DNA). Pentru prima data la Consiliul National a vorbit despre imbogatirea “stridenta” a unui lider social-democrat. Candva se plangea ca partidul este sarac. Poate, dar rechinii lui sunt bogati.
Geoana a vorbit despre “oprirea robinetului privilegiilor”. Despre el crede ca are o cariera si o reputatie imaculate. Neavand alta solutie, Iliescu si-a schimbat parerea: prostanacul “pare sa promita”. Geoana mai zicea ca, daca nu taie lantul pietrei de moara care se numeste coruptia, vaporul PSD se scufunda. S-ar putea sa nu mai gaseasca bomfaierul, pentru lant.
Se cauta tapi ispasitori pentru degringolada din PSD in afara partidului. Vezi Doamne, s-ar fi elaborat o strategie pentru dezmembrarea PSD – “masinatiune politica”, nici vorba ca un asemenea partid isi sfasie singur liderii.
Stiti cu ce nu ne vom mai intalni sigur? Cu un Geoana insotit de bivolarii partidului, in mars spre DNA, ca sa arate ca-si sustin rechinii pusi la frigare. Alti rechini mai zburda prin ape mocirloase, atrasi de ceva sange scurs din trupul lui Adrian Nastase.
Daca vrem 1 ianuarie 2007, trebuie sa auzim de cel mult o platica sau oblete gata de aruncat pe plita, pentru ca n-au justificat stransura de peste noapte.
Cat priveste votul din Senat privind desfiintarea DNA, rechinii si crocodilii care n-au ajuns inca pe plita n-ar trebui sa se bucure. Pana la lichidarea DNA e cale lunga.
