94 de zile ne mai despart de momentul revenirii in marea familie europeana. Evenimentul citirii raportului, cu certificarea lui 1 ianuarie 2007 ca data de intrare, a trecut fara manifestari de strada in exces, pe de-o parte fiindca urma meciul Stelei, pe de alta parte fiindca ne-am mai maturizat, ne-am asezat, am inteles ca integrarea inseamna inca multa munca pentru a ajunge la standardele europene si mai putin circ, mai putine artificii. Fata de previziuni, raportul este incurajator, nu neaparat pentru ca am fi facut progrese uluitoare in ultimele luni, ci pentru vointa politica certa in favoarea schimbarii. S-a mai potolit tensiunea contraproductiva dintre presedinte si premier, s-a atins o anumita stabilitate, iar guvernul, puterea chiar doresc reforme radicale. Mai sunt, e adevarat, probleme dificile de rezolvat, in special pe doua directii: Justitie si Agricultura. La Justitie, in ciuda tuturor spectacolelor mediatice din ultimii ani, nici un mare rechin n-a fost trimis la puscarie. Or, marea familie europeana nu-si permite sa aduca in propria-i ograda un focar de criminalitate, de aceea trebuie ca si la noi Justitia sa functioneze, sa vedem ca marile procese se si termina, sa-i vedem pe marii borfasi acolo unde le este locul: la puscarie. Cat priveste Agricultura, aici sunt ceva restante, dar se vor rezolva. Agricultura putea fi intr-o pozitie mult mai avansata daca regimul postrevolutionar al politrucilor le-ar fi restituit corect oamenilor pamanturile. Numai ca fraudele, schimburile silnice de terenuri, ticalosiile si hotiile s-au tinut lant, iar taranul a ramas cu aceleasi temeri: daca mi se ia din nou pamantul, daca eu seman si altii vor culege? In plus, incercarile regimului Iliescu de a resuscita cooperativele au redesteptat vechi spaime si i-au impiedicat pe tarani sa accepte asocierile ce le-ar fi permis o exploatare mai buna a pamantului. Au urmat specula cu subventiile, afacerile cu bani de la buget pentru tractoare si combine care, in loc sa ajunga la taranii romani, ajungeau pe la sarbi si tot asa. Mai greu, dar Romania va reusi sa recupereze si handicapul din acest domeniu.
Problema principala este daca intrarea in Uniunea Europeana ne va aduce lapte, miere, unt si oua sau ne va goli si mai mult buzunarele. Pe termen scurt, poate vor fi anumite convulsii legate de adaptarea la legislatia si la normele occidentale, dar nu atat de dure precum le anunta unii. In Ungaria, spre exemplu, tot asa se spunea: integrarea va arunca in aer preturile la case si la terenuri. Aiurea. Erau, ca si la noi, zvonuri lansate de diversi speculanti care dirijau piata imobiliara. In realitate, preturile au scazut!
Pe termen lung, vom avea doar de castigat. Vom primi fonduri consistente pentru infrastructura, pentru dezvoltarea tarii pe baze solide, singura conditie fiind sa cheltuim banii corect, in acord cu cerintele Uniunii. Aici este marea problema, de care se vaita toata lumea, de ani de zile, fara prea mari rezultate. E posibil, in primii ani, sa returnam o mare parte din respectivele fonduri si astfel sa-i platim Uniunii mai mult decat vom primi efectiv de acolo.
Dupa cum se vede si dupa cum stiam de la bun inceput, totul depinde in primul rand de noi. Viteza cu care ne vom integra, rapiditatea cu care vom depasi greutatile si vom ajunge la beneficii depind de vointa politica a alesilor patriei si de seriozitatea guvernantilor. Daca ne uitam la Grecia, la Spania, la Portugalia, integrarea le-a fost de folos. Cu siguranta va aduce beneficii si Romaniei.
