De ce NU am motive să-i mulţumesc lui Băsescu pe 21 decembrie

Gabriel Bejan Actualizat: 16.12.2014 - 19:15

Mi se pare total nepotrivit ca, în ziua în care românii comemorează 25 de ani de la sângeroasa Revoluţie din 1989, să chemi oamenii să iasă în stradă pentru a-i mulţumi unui singur om, fie el şi preşedinte. Alţii sunt adevăraţii eroi ai ultimilor ani şi lor trebuie să le fim recunoscători, nu lui Traian Băsescu.

Share

Mi se pare total nepotrivit ca, în ziua în care românii comemorează 25 de ani de la sângeroasa Revoluţie din 1989, să chemi oamenii să iasă în stradă pentru a-i mulţumi unui singur om, fie el şi preşedinte. Alţii sunt adevăraţii eroi ai ultimilor ani şi lor trebuie să le fim recunoscători, nu lui Traian Băsescu.

Pe reţelele de socializare circulă de câteva zile informaţia că pe 21 decembrie, ziua în care Traian Băsescu îşi termină mandatul de la Cotroceni, unii ar vrea să organizeze în stradă un fel de miting de mulţumire pentru tot ce a făcut preşedintele pentru România. Ideea a strâns deja mulţi adepţi, inclusiv  jurnalişti care au şi explicat de ce merită  Băsescu recunoştinţa noastră. Nu aş vrea să comentez aici deloc lucrurile bune care s-au întâmplat în România în ultimii zece ani, le ştim deja cu toţii- independenţa justiţiei sau orientarea decisivă a ţării către Occident. Cum nu vreau să comentez nici nenorocirile care i-au lovit pe mulţi români, în mandatul lui Băsescu, cum ar fi, de pildă, tăierile de salarii cu 25% în cazul bugetarilor, sau jaful care a avut loc la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în perioada în care Guvernul a fost condus de Emil Boc. Nu cred că lucrurile bune sau rele întâmplate din 2004 până acum trebuie asociate cu un singur om.

Citeşte şi editorialul: Când îşi va da demisia Victor Ponta

Este evident că România s-a schimbat fundamental în ultimii zece ani, dar acest lucru este în primul rând meritul acestui popor. În 2004, mafia lui Adrian Năstase se pregătea să pună mâna pe puterea absolută în această ţară şi să îngroape definitiv orice speranţă de democraţie şi stat de drept, dar, când nimeni nu se mai aştepta, românii i-au luat puterea şi i-au dat-o lui Traian Băsescu. În 2009, mogulii strânşi în jurul lui Mircea Geoană se visau deja nemuritori şi intangibili, când poporul a decis, din nou, că mai bine îl păstrează la putere pe Traian Băsescu, decât să-i lase pe Cătălin Voicu, Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu să-şi facă de cap în această ţară. În 2012, preşedintele a rămas în funcţie tot datorită majorităţii oamenilor cu drept de vot, care au făcut ca referendumul să fie invalidat, chiar dacă alţi 7,5 milioane de români l-au vrut demis.

Traian Băsescu nu ar fi existat ca om politic dacă mulţi dintre oamenii din această ţară nu ar fi văzut în el o contragreutate la mafia pesedistă şi o şansă ca România poate ajunge, la un moment dat, un stat de drept veritabil. Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că Băsescu a fost întotdeauna „răul mai mic”, adică acel preşedinte care poate face mai mult bine decât rău. În nici un caz, Traian Băsescu nu a fost preşedintele ideal. Iar multe dintre greşelile sale au fost plătite, din greu, de oamenii din această ţară.

Traian Băsescu a fost mai degrabă un vidanjor al societăţii româneşti deoarece a scos o mare parte din mizerie la suprafaţă, dar asta pentru că noi l-am învestit cu această sarcină şi, până la un punct, şi-a făcut treaba. Da, fără Traian Băsescu poate nu am fi avut o justiţie eficientă şi nici încrederea occidentului, dar oare nu aceasta este menirea unui politician, să facă ceea ce vor oamenii care l-au pus în funcţie? Majoritatea care a avut încredere în Traian Băsescu în ultimii zece ani a ales drumul pe care se află acum România, iar preşedintele a fost doar instrumentul acestei majorităţi.

Pe 16 noiembrie, cei mai mulţi dintre oamenii care au mers la vot au ales, din nou, drumul spre vest, stat de drept şi democraţie, iar Klaus Iohannis, la fel ca Traian Băsescu în urmă cu zece ani, a primit o sarcină dificilă pe care trebuie să o ducă la bun sfârşit. Doar de el depinde acest lucru. Menirea unui preşedinte este să-şi asculte alegătorii, fără să aştepte însă mulţumiri din partea acestora. Dimpotrivă, politicianul este cel care ar trebui să fie recunoscător şi onorat că a primit încrederea a milioane de oameni.

În urmă cu 25 de ani, pe 21 decembrie 1989, românii şi-au ales un alt drum, cel al democraţiei, iar mulţi dintre ei au plătit cu viaţa pentru decizia luată. Cu atât mai mult, duminica viitoare nu e momentul să-i mulţumim vreunui politician. Pentru că nu politicienii aleg destinul unui popor. Poporul şi-l alege singur.