“Românii trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunţ, dacă în loc de o şcoală preferă un dosar sau în loc de o pâine mai bună preferă nişte cătuşe”, a afirmat Liviu Dragnea, președintele celui mai important partid politic din România, la coada la DNA.
Răspunsul e cum nu se poate mai simplu, din perspectiva noastră: sigur că preferăm o alimentare cu apă, dar numai dacă este făcută la prețul corect, în baza unui contract câștigat legal, la o licitație organizată „pe bune”. Dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite, atunci preferăm un denunț. Evident că vrem o școală, dacă nu este realizată de firma finului președintelui consiliului județean, cu materiale de proastă calitate, de zece ori mai scumpe decât pe piață. Dacă acest lucru se întâmplă, atunci, preferăm un dosar penal. Absolut că alegem o pâine mai bună, dar dacă temutele cătușe îi vizează pe politicienii, afaceriștii sau funcționarii statului care ne fură pâinea, atunci, evident, preferăm cătușele.
Coada lungă de la DNA sperie. Așa că pe tot mai multe canale se vorbește despre abuzurile din Justiție. O astfel de dezbatere este, în mod normal, perfect legitimă. Fără îndoială că au loc abuzuri și derapaje în instanțele de judecată, iar dovada cea mai clară este reprezentată de condamnările cu închisoarea primite în ultimi ani de magistrați care au încasat bani pentru a da sentințe favorabile plătitorilor. Partea din proces împotriva căreia s-a dat acea sentință mituită este în mod clar victima unui abuz. Mai mult, dacă la capitolul anticorupție lucrurile au evoluat foarte mult, nu același lucru se poate spune despre multe alte zone ale justiției. Oamenii simpli încă nu își găsesc cu ușurință dreptatea în sălile tribunalelor, procesele încă durează ani de zile, judecătorii încă sunt depășiți de numărul mare de dosare pe care trebuie să le rezolve într-un an. „Dă-mă în judecată, dacă nu îți convine” este încă o replică a disprețului, cu semnificația că „oricum nu ai ce să îmi faci”.
Numai că persoanele cele mai vocale care invocă public, acum, abuzurile comise de justiție prezintă două mari defecte care deturnează dezbaterea. În primul rând, majoritatea sunt deja condamnați penali sau apără interesele unor condamnați penali (vezi Liviu Dragnea, cu un an de închisoare cu suspendare pentru referendumuldin 2012, Antena 3 a lui Dan Voiculescu sau, mai nou, Traian Băsescu). Dar mai ales, lipsa lor de credibilitate vine din faptul că acești oameni se folosesc de invocatele derapaje pentru a solicita pur și simplu stoparea tuturor acțiunilor Justiției. Aici e cheia lor, de fapt: nu deficiențele statului de drept încă în formare din România îi deranjează, ci statul de drept cu totul.
O să argumentez cu un exemplu minor, dar extrem de relevant pentru chestiune. În corul celor care luptă la televizor cu Justiția, invocând abuzurile sale, a intrat și un preot român din SUA, care dintr-o dată a descoperit ce ticăloși sunt procurorii și judecătorii. După o apariție la Antena 3, Chris Terhes a primit numeroase mesaje de susținere, după cum singur a precizat. Unul dintre acestea, postat pe Facebook, mi-a atras în mod deosebit atenția.
„Părinte, am vorbit și am strigat 11 ani în pustiu despre corupția și abuzurile din Romînia. Răsplata? M-am ales cu 4,6 ani de închisoare cu executare din care am executat efectiv 3 ani și 30 de zile. Cu-i îi pasă????? Și toate astea în calitate de Apărător al Drepturilor Omului în cadrul unor ONG-uri ce apără drepturile omului. Vreți să colaborăm?”, îi scrie preotului un anume Traian Halip. Dar cine este acest asuprit, la o simplă căutare pe internet? Iată ce scrie presa locală: „Magistraţii ieşeni l-au condamnat la patru ani şi şase luni de închisoare pe Ioan Traian Halip pentru comiterea infracţiunii de «înşelăciune în formă continuată»; acesta, în perioada 2003 – 2005, a dat mai multe ţepe unor persoane cărora le-a promis că le poate rezolva favorabil unele probleme cu legea; astfel, au fost păcălite sute de persoane, dintre care doar opt au depus plângere la poliţie; Halip a creat un prejudiciu de sute de milioane de lei vechi, dându-se drept «cavalerul dreptăţii»”.
