Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Degradarea incredibilă a discursului politic

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea 25.09.2020 - 22:53
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Suntem în situația tristă de a urmări un spectacol ieftin, o confruntare bazată pe dispreț, dușmănie și ură și pe care politicienii o numesc, pompos, campanie electorală.

Share

 

Duminică suntem așteptați la vot, dar vremurile se dovedesc incredibil de vulgare! Cei care ne solicită votul și vor să ne conducă orașele, comunele sau județele sunt autorii – direcți sau indirecți – ai unei sume de cuvinte și propoziții incompatibile cu dorințele lor de câștigare a alegerilor.
 
În opinia mea, alegerile ar trebui să fie, dincolo de stresul candidaților și de activitatea echipelor de campanie, un prilej de bucurie, de satisfacție. Se încheie un ciclu, începe altul. Se trage linia după patru ani de mandat și se aliniază la linia de start competitori vechi și noi și, mai ales, proiecte. Se vorbește despre progres, modernizare și un viitor mai bun. Iar candidații, politicieni cu vechime sau nou intrați în politică, trebuie să ne cucerească într-un fel, pentru a pune apoi ștampila de vot pe ei. Cred că teoretic am dreptate, nu-i așa?
 
Practic însă lucrurile sunt exact pe dos. Ani de zile, politicienii români au cultivat cu o efervescență uimitoare un discurs al urii care, iată, își produce efectele mai violent ca oricând. Sunt puțini oameni care au fost în funcții publice și își prezintă realizările, și sunt la fel de puțini cei care aspiră la gloria politică și își prezintă corect proiectele. Majoritatea – și n  u îmi place acest cuvânt! – au alunecat spre un discurs demn de „un ciomăgar în tare de ebrietate’’. Orice bătălie a argumentelor are farmecul său, dar ceea ce suntem condamnați să privim și să ascultăm nu este deloc o confruntare de idei și argumente. Adică, „eu cu cine votez?”
 
Suntem în situația tristă de a urmări un spectacol ieftin, o confruntare bazată pe dispreț și dușmănie, pe care politicienii o numesc, pompos, campanie electorală. Oribil!


 
Va fi greu să decidem pe cine vom alege în fruntea comunităților noastre!


 
Cu siguranță, în comunitățile mai mici, în comune, oamenii vor fi mai aproape de decizie pentru că sunt în mod natural mai aproape de candidați. Identitatea politică pălește în fața identității persoanei care candidează. Nu spun că nu contează partidul din care face parte un candidat, dar faptul că e cunoscut îndeaproape de electori, pune calitățile personale ale acestuia în valoare mai mult decât partidul pe care îl reprezintă.
 
În localitățile mai mari și, mai ales, în orașele mari și în Capitală, miza alegerilor se amestecă serios cu apartenența politică. Iar apartenența politică este generatoare de ură. Spun acest lucru cu toată responsabilitatea, am văzut campaniile electorale recente, cea europarlamentară și cea prezidențială, și am văzut imensa degajare de resentimente. Și o văd și acum. Ca și cum faptul de a face parte dintr-un partid politic este o vină strigată cu putere de partidul (chiar partidele!) advers (adverse!). pentru liberali, a face parte din PSD este un delict sau o degradare. Pentru social-democrați, a face parte din PNL este un act de trădare de țară, nimic mai mult!
 
Cele două partide au uitat anul 2012, când ambele au făcut front comun, au construit o alianță, USL, ca să îl bată pe președintele Traian Băsescu și partidul său, și au defilat mână în mână în alegeri și în Parlament. După cum ambele uită că unul a înghițit PDL-ul, iar celălalt s-a aliat cu ALDE, partidul domnului Tăriceanu, construit cu liberalii care nu au fost de acord cu parcursul ulterior al PNL.
Foștii prieteni au devenit dușmani (din nou!), iar ambii urăsc noua construcție politică numită USR-Plus+. Dar, în funcție de interese, ura devine liant de alianță, și iată o ciudățenie de construcție la București, unde ba sunt împreună, ba sunt separați!
 
Nu e nimeni naiv să își închipuie că în campania electorală noi, votanții, suntem considerați publicul unui spectacol de frumusețe. Adversități și asperități există peste tot în lume, inclusiv în SUA, despre care se spune că sunt izvor etern de democrație.  Și, da, există și atacuri ale candidaților din partide diferite. Dar, spre deosebire de „câmpul de bătălie” de la noi, acolo sunt asumate.
 
Ce vedem la noi? Sigur, programul de neurochirurg de spital și cel de coordonator de teze de doctorat în neurochirurgie e foarte strâns. Dacă adaug la acestea programul de congrese și conferințe naționale și internaționale, am aproape un program imposibil. Dar găsesc resurse de timp pentru a urmări presa, pentru a urmări evoluțiile politice și pozițiile diverse ale celor care dețin, într-o formă sau alta, puterea în România. Sau în orașul în care trăiesc și muncesc, București. Sau în alte orașe din țară, fie că vorbim de Oradea, fie că vorbim de Piatra-Neamț sau Iași. Pe de-o parte, sunt  curios, pe de altă parte. Mă interesează îndeaproape soluțiile pe care le au diverși candidați, de la diverse partide, pentru creșterea bunăstării oamenilor, pentru o infrastructură mai bună sau, mai ales, pentru cum văd acești oameni îmbunătățirea sistemului de sănătate din România.
 
Am descoperit cu plăcere că sunt și astfel de proiecte de dezvoltare. Îmi plac oameni și proiecte care provin din partide diferite. Îmi plac proiectele lui Ilie Bolojan pentru județul Bihor, dar îmi plac și cele ale lui Ionel Arsene pentru județul Neamț. Și unul și celălalt au propus, ca șefi de partid, doi candidați de primar care par valabili.  La Oradea, fostul viceprimar Florin Birta, iar la Piatra-Neamț, fostul ministru al transporturilor, Răzvan Cuc. Tineri, coerenți, ambițioși și puși pe treabă. Unii de la PNL, ceilalți de la PSD. Și nu sunt „imparțial” ca tot românul, am citit și cred că e bine ce fac oamenii aceștia. Am ales aleatoriu, de la est la vest, 2 orașe importante. Și foarte diferite.
 
Dar, credeți-mă, ca să ajung să citesc aceste programe, am traversat un ocean de invective, insulte și cuvinte total nepotrivite. Să nu credeți cumva că sunt vreun naiv politic sau vreun visător: cândva am candidat și eu, iar faptul că aproape în fiecare zi operez pe creier sau pe coloană m-a călit îndeajuns ca să știu să discern între viață și moarte. Nu mă las păcălit de discursul politicianist.
 
Faptul că discursul politic s-a degradat în ultimul hal este exclusiv vina politicienilor. Cu CV-uri de multe ori prea subțiri, cu un tupeu extraordinar, o seamă de indivizi cu obrazul mai gros decât talpa unui bocanc s-au abonat la funcții și demnități publice. Ei au crezut că e suficient să „vândă” imagine, nu să producă ceva real, ceva izvorât din cultura și credința lor. Iar acum cred că atacul la adversar ține loc de oferta politică atât de importantă în perioadele de campanie electorală.
 
Dragi români, știu că este complicat să discerneți în această avalanșă de informații negre, dar numai prin vot putem deschide noi capitole în viețile noastre. Votul este extrem de important, mai important chiar decât puteți crede. Oricât am fi de oripilați, trebuie să mergem la vot. Și trebuie să fim raționali. Dacă ei seamănă doar ură, noi putem vota corect stabilitate, unire și progres! Conform propriei noastre conștiințe și conform dorinței noastre despre comunitatea în care trăim.
 
Cu toate dificultățile produse de pandemia cu noul coronavirus, cu toate mizeriile care ne inundă pe toate canalele de informare, trebuie să găsim câteva minute pentru a decide rațional despre propriul nostru viitor. Haideți la vot duminică! E un drept câștigat cu sânge si cu luptă. Haideți să ne respectăm pe noi înșine!