Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cum se poate finaliza războiul româno-român?

Marius Ghilezan Actualizat: 16.08.2018 - 07:47
Marius Ghilezan

Poate că niciodată în istorie vrajba dintre români nu a atins asemenea cote paroxistice. Şi pentru ce motiv? Unii vor o Românie prosperă, conservatoare, bazată pe tradiţii, iar alţii, inspiraţi din spiritul european al indignaţilor, aruncă peste tot cu napalm.

Share

Dacă cei din prima categorie îşi doresc un stat puternic, ceilalţi – o legumă statală, la îndemâna oricărui târgoveţ de pe margine de drum. 

Loviturile administrate de o minoritate agresivă şi deosebit de violentă, gradat şi cu mijloace diferite, demonstrează că sunt gândite, pregătite şi lansate de pe un câmp tactic. 

Specialiştii militari vorbesc chiar despre un război hibrid româno-român, orchestrat de serviciile secrete străine. 

S-a ajuns în situaţia în care reprezentanţi ai elitei conservatoare şi liberale româneşti să fie de partea guvernului, emanat de la partidul mai demult hulit. Există o conştiinţă tăcută care transcende interesele politice. Mulţi oameni zdraveni la cap îşi dau seama că acest jihad stârnit împotriva coaliţiei guvernamentale e, de fapt, un atac orchestrat împotriva independenţei şi suveranităţii naţionale.

 

Cine să fie principalii beneficiari?

„Citite în cheia analizelor de intelligence, unele informații pe surse pot genera diverse întrebări. Prima ar fi dacă nu cumva, de câțiva ani încoace, nu există un război invizibil între CIA și serviciile secrete germane, acestea din urmă în parteneriate punctuale cu cele rusești. Există interesul clar al BND de a submina interesele Administrației Trump în centrul și estul Europei, pentru că ele contravin condominiului ruso-german?  Nu știm în ce măsură comunitatea informativă din România a evaluat situația deloc confortabilă în care ar putea fi obligată să monitorizeze și, eventual, să dejoace planurile conjugate de destabilizare a României de către servicii rusești (SVR, GRU), dar și germane (BND, KSA). Are acest nou joint venture ruso-german o expresie locală chiar în anturajul lui Klaus Iohannis?”, se întreabă analistul Bogdan George Rădulescu în articolul “Este Iohannis controlat de serviciile secrete germane şi ruseşti?”.

 Întrebări legitime care își așteaptă răspuns nu de la o minoritate compulsivă, plină de prejudecăţi, înecată în certitudini, ci de la o majoritate tăcută, care suportă tot mai greu războiul.

Nu îţi e uşor să discuţi ca părinte cu fiul sau fiica ta, veniţi cu soluţii de la mare distanţă şi să te scape de ­ciuma roşie.

Oamenii cu frică de Dumnezeu nu pot riposta cu argumente la cei cu vocea sentenţioasă.

Un anumit laborator a gândit din timp cum se poate aplica dictonul roman “Divide et impera!”. Şi pentru ce acest imens deranj?

Pentru că România nu s-a predat încă la cheie, că mai există lideri care se opun colonialismului venit prin cleptocorporaţii, care-şi externalizează profitul şi-şi internalizează angajaţii ca soldaţi de timp liber în războiul deschis. Aceste stabilimente cu investitori ruşi şi germani câştigă de două ori. O dată de la stat, din cauza impozitelor mici pe profit, şi a doua oară că îşi trimit colpocorporatiştii la demonstraţii. 

Ce-i lupta anticorupţie decât un foc întreţinut de pompierii care de abia aşteaptă să ardă totul pentru a veni ei în chip de salvatori?

Experimentul a mai avut loc şi în alte state. Dar parcă manipularea n-a prins niciunde atât de mult ca în lumea milenaristă care n-a pus geana pe vreo carte şi în cea a anticomuniştilor, înecaţi în ura faţă de duşmanul simbolic şi tradiţional. Ce mai contează că Voldemort-ul aruncat pe internet, Liviu Dragnea, provine din fostul PD? Că mai puţin hulitul Tăriceanu a fost lider PNL?

Memoria e ca pata de apă la soare. Se pierde iute şi repede se realimentează. Un fost deţinut politic, neaspirat în bula comanditară a dreptei, îmi scria ieri că preferă un guvern mai puţin competent, dar care lucrează pentru România, decât unul de “genii” aservit intereselor străine. 

 

Care ar fi deci ghidul tactic al încheierii războiului româno-român?

Înainte de orice, coaliţia de la guvernare ar trebui să supună mai rapid dezbaterii publice proiectele de modificare a legilor siguranţei, neschimbate de peste două decenii, pentru retragerea acoperiţilor din media şi din administraţie.

În al doilea rând, alegerea unui preşedinte care ţine cu ţara.

În al treilea rând, promovarea unor acte normative care să transparentizeze bugetele societăţii civile, la fel ca în cazul firmelor private sau al administraţiilor publice centrale sau locale.

În al patrulea rând, invitarea la dialog. Din arta războiului – atât de invocată de agitatorii #rezist, se ştie că diplomaţia trebuie jucată până în ultimul moment, menită să reducă tensiunea în societate. 

În al cincilea rând, publicarea tuturor protocoalelor, precum şi eliberarea magistraţilor de presiunile oculte. 

În al şaselea rând, o lege a amnistiei. Întotdeauna după un conflict major se dă o lege care să micşoreze tensiunile. 

Nu în ultimul rând, întărirea partidelor de opoziţie, pentru a se putea elibera de constrângerile impuse de serviciile secrete. 

Bătălia trebuie să se dea între partidele politice în Parlament, nu pe stradă.    

Comentarii

loading...