In Romania de azi autoritatile pot organiza reuniuni istorice, la cel mai inalt nivel, cu cei mai importanti oameni ai planetei, dar le doare fix in cot cand omul simplu striga dupa ajutor. A devenit tipica "rezolvarea": cand se intampla ca sustinerea cuiva sa fie solicitata, se intoarce frumos spatele si e ca si cum nimeni n-ar fi trecut pe acolo, nimeni n-a auzit nimic. Un om, un roman cere interventia Ministerului de Externe, sustinand ca a fost arestat abuziv de autoritatile poloneze, nefiind el autorul unui incriminat furt de carti de credit. Ca sa convinga, alta solutie nu avea, intra in greva foamei la sfarsitul lunii octombrie si moare in luna ianuarie fara ca autoritatile sa faca ceva. Oamenii lui Cioroianu se justifica spunand ca ei nici n-au stiut ca omul intrase in greva foamei, iar starea lui se inrautatise considerabil. Asta dovedeste ca nici macar n-au pus mana pe telefon sa intrebe ce anume se intampla cu romanul care, cunoscandu-si drepturile, le ceruse ajutorul. A facut o greseala fatala: a murit in chinuri, de foame, increzandu-se in faptul ca autoritatile tarii sale ii vor face dreptate. O tanara studenta este lovita cu masina pe o trecere de pietoni, de-a lungul culoarului oficial pregatit pentru participantii la summit, undeva pe Bulevardul Kisselef.
Oamenii cu bun-simt sunt si acum in stare de soc. Pe de o parte, au vazut la televizor atitudinea cucoanei care de la volanul unui Audi nici nu parea prea afectata ca tocmai lovise mortal un om, incercand doar sa se fofileze in fata legii. Pe cand dadea declaratii jurnalistilor la cateva minute dupa accident, isi pregatea deja apararea. Probabil ca nu va pati nimic! Pe de alta parte, am vazut cum politistii dirijau impasibili circulatia (tocmai fusesera anuntati prin statie ca pe langa coloanele goale pentru exercitiu va trece prin zona si coloana oficiala a premierului Tariceanu), iar fata se zvarcolea intre viata si moarte exact langa ei. Au ridicat din umeri si au zis ca e destul ca au chemat salvarea. Nimeni nu s-a dus la ea sa vada daca nu cumva o interventie rapida, pentru care domnii politisti au fost instruiti, i-ar fi salvat viata. Dadeau in continuare din maini, impasibili, in vreme ce o viata se sfarsea tragic la cativa metri de "organele" fara de suflet. Aici este nevoie de o ancheta riguroasa: se incumeta cineva?
Cat a fost summit, cainii maidanezi au fost in mare parte adunati de pe strazi si dusi in adaposturile speciale. Deci s-a putut. Dupa ce invitatii au plecat, in loc sa se profite, daca tot s-au cheltuit niste bani pentru a-i plati pe unii sa alerge prin oras dupa catei, si cineva sa se gandeasca la faptul ca s-ar putea totusi gasi o solutie favorabila bucurestenilor, animalelor li s-a dat drumul inapoi pe strada. Anul trecut au omorat un om. Nepasare fata de viata cetatenilor. Nepasare si fata de animalele trimise inapoi sa se descurce cum or putea prin Bucuresti.
Traim in Romania nesimtirii. Cele de mai sus sunt doar cateva exemple. Oamenii simpli isi cauta dreptatea in Justitie. Ei i se vor adresa si sotia romanului mort in Polonia, si parintii studentei ucise langa culoarul oficial. Pariem ca nu vor rezolva nimic? Cea mai mare plaga a societatii romanesti postrevolutionare o reprezinta nesimtirea si coruptia institutiilor statului ce ar trebui, in realitate, sa aiba ca principal scop apararea cetateanului si a drepturilor lui. Autoritatile au dovedit ca ii pot proteja pe inaltii demnitari straini de la summit. Dar nu si pe romani! Rusinea este a lor…
