Atractia libidinala alunecand spre atractie libidinoasa este o caracteristica ascunsa si transpartinica a unor politicieni romani. Daca s-ar multumi cu manifestarea privata a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindca nu ar fi de interes public. O astfel de atractie poate insa deveni politic relevanta si, odata cu aceasta, o problema de interes public. Voi da doua exemple, unul in care atractia libidinala devine criteriu de vot si altul in care aceeasi atractie devine strategie electorala.
O femeie foarte inteligenta, cultivata si foarte atragatoare, membra a unui consiliu local din Moldova, ne povestea prin 2001 cum reuseste sa-si treaca propriile proiecte ca hotarari ale primariei. “Agenda lor de prioritati este legata mai ales de afacerile in care sunt interesati ei sau amicii lor. Este foarte greu sa pui pe ordinea de zi o problema in interesul comunitatii. Nu am cu cine sa ma aliez. Sunt singura femeie de acolo, iar ei sunt barbati in stadiul tomnatic in care le infloresc bostanii. Fiindca sunt majoritate absoluta, painea si cutitul sunt in mainile lor. Pe mine nu ma aud. Ma vad doar. Si asa m-am invatat cum sa pun pe ordinea de zi proiectele mele. Vin cu cea mai decoltata bluza si cu sutien cupa, ma parfumez puternic si le prezint proiectul balaganindu-ma cu scaunul astfel incat sa le plimb decolteul pe sub nas. Lor le lasa gura apa si se uita, parca-s loviti cu leuca, eu intre timp spun ce am de spus. Ei habar nu au ce zic, nici macar proiectul de buget nu il aud, dar la sfarsit voteaza in corpore, stand cu ochii in decolteul meu”.
Noi celelalte ne-am ofensat. Cum adica sa recurgi la o asemenea strategie umilitoare? De ce nu argumentezi ca proiectul tau este foarte util? “Sunteti naive. Cui ii pasa de astfel de argumente? Parca eu nu am incercat? Am pierdut legislatura trecuta degeaba. Nu mi-au trecut nici un proiect fiindca veneam in taior si eram sobra. Acum, de cand m-am “adaptat” la cererea pietei de alesi locali, lucrurile merg pe banda si eu chiar reusesc sa am ceva putere. O sa asteptati voi ca fraierele, fix pana la calendele grecesti, dupa politicieni romani care sa se uite la mintea unei femei”.
Mi-am amintit foarte viu aceasta scena acum cateva zile, in momentul in care Vadim Tudor anunta, cu surle si trambite mediatice, noua achizitie de imagine a Partidului Romania Mare.
Intrarea in politica a Oanei Zavoranu, diva sexy de telenovela damboviteana, a fost o scena de zile mari. Vadim o avea de-a dreapta sa pe noua “consiliera cu imagine”, dupa prototipul finalului filmului cu haiduci “Zestrea Domnitei Ralu”: “Asta ti-a ramas, Domnita: doua tatisoare, doua buzisoare!” spunea haiducul Saptecai, jucat de Florin Piersic. Cu zisa lui Vadim: “Ea nu trebuie sa faca nimic special. Trebuie sa stea cum sta acum langa mine si sa zambeasca frumos. Si nu ne mai trebuie nici o campanie electorala, la un popor care este avid de frumusete”. Poate ca fata este inteligenta si bine intentionata. Dar nu asta ne-a spus seful partidului. Locotenentii Tribunului erau vadit stingheriti: seful grupului parlamentar al PRM in Camera Deputatilor, Lucian Bolcas apleca ochii si isi muta privirea de colo-colo. Nici ceilalti nu pareau in stare sa se uite la camerele de filmat. Vedeau probabil cum, sub ochii lor, imaginea unui partid haiducesc: Luam de la bogati si dam la saraci, care se adresa frustratilor economici ai tranzitiei incearca sa isi schimbe baza electorala cu cea a voyeuristilor si a frustratilor sexual.
Presupun ca gestul lui Vadim Tudor este rezultatul disperat al fricii de concurenta facuta de Becali pentru electoratul sau traditional. Asteptand mult si bine izbavirea prin Vadim, multi alegatori au ajuns la concluzia ca Tribunul este un looser si ca este de preferat un bogat care da, unui politician de haiducia caruia, pana la urma, nu a ramas decat gura.
Tanara politiciana este o prezenta sexy, zambitoare, cu buze senzuale si bust care, spera Tribunul, va trezi la viata electoratul masculin absenteist si adormit. “Ea va fi consilierul meu de imagine si la alegerile parlamentare viitoare, va deveni deputata de Bucuresti. O fata ca Oana face cat o divizie de politicieni” (CVT). Romania acestor vremuri se asorteaza mai bine cu noua politiciana. Ea insasi vrea sa imparta povara sortii tarii cu Tribunul de care este fascinata din vremea cand era fetita, iar el deja un barbat foarte matur.
Poate ca noul cuplu politic Vadim si Oana are dreptate. Vremea imaginii Romaniei revolutionare, inchipuita de pictorului Rosenthal (al carui model a fost Maria Rosetti) a trecut de mult. A ramas un vid ocupat temporar de femeia care tine in mana secera (Romania muncitoare), tovarasa de munca si viata a barbatului care tine in mana ciocanul. In ultimii 16 ani, vidul de imagine politica feminina a fost aproape complet. Acum femeile acestei tari trebuie sa joace rolul promovat in lumea politica si mediatica a timpului lor, odata ce ele sunt luate in seama fie doar ca “ingrijitoare”, dar anonime si neinteresante, fie doar ca bombe sexuale, mai deloc ca profesioniste competente (in cercetarile privind aparitiile mediatice, profesionistele si studentele ocupa sub 4% din aparitii, vedetele sexy: 86%). Pe scurt, probabil ca a venit vremea Romaniei senzuale.
Mihaela Miroiu, profesor de stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA), Bucuresti
