Ceea ce s-a intamplat in China nu ne este defel strain si, in consecinta, nici indiferent. Pentru orice roman din generatia medie, cutremurele de pamant, oriunde ar avea loc, trimit gandul spre sensibilitatea seismica a tarii noastre. Faptul ca au trecut 30 de ani din 1977 este iarasi un motiv de ingrijorare. Anii trecuti, un ziar central si chiar aflat pe culmile audientei si credibilitatii a lansat pe prima pagina o bomba sinistra, potrivit careia posibilitatea unui seism major in Romania este, pana in 2010, de peste 80 la suta. Bomba avea de altminteri si un scop publicitar, acela de-a face reclama unui aparat de avertizare prin care prezumtivii posesori ar fi fost alertati cu cateva minute inainte de producerea nenorocirii. Pe urma nu s-a mai spus nimic. Specialistii tac, la randul lor. O fi linistea dinaintea furtunii? Dar cutremurul pamantului, cum a spus un scriitor, vesteste si cutremurul oamenilor. Cutremurul anterior din China a anuntat o reformare o garniturii maoiste, tinerii nu au mai rabdat oprimarea si au ocupat piata Tien Anmen. Ce a insemnat cutremurul din ’77 pentru tara noastra? Erau 12 ani de cand Ceausescu luase puterea, exact jumatate, asadar, din intervalul de timp ce-i fusese dat dictatorului pentru a conduce tara. Dar, evident, pe atunci nu aveam de unde sti una ca asta.
Cine e profet in tara lui si mai ales in comunism, unde, tot cum a spus un scriitor, viitorul este deja stabilit, trecutul ce se mai rescrie. Totusi, martie ’77 a fost vestitorul unor miscari sociale ample, de tipul celei din Valea Jiului. Sindicatele libere din Romania, constituite sub egida lui Paul Goma, Vasile Paraschiv sau a doctorului Cana, au ajuns la cunostinta strainatatii si tot ’77 a mai fost anul de la care a pornit dezastrul demolarilor, de parca seismul de 7,2 grade pe scara Richter l-ar fi inspirat pe Ceausescu. Atunci, in primavara, a cazut Biserica Enei si tot cartierul din partea de sud-est a Capitalei intra sub o teribila amenintare. In 1978 avea sa paraseasca tara generalul Pacepa, producand o mare tulburare in esaloanele Securitatii si ale spionajului romanesc. Se poate spune ca seismul a functionat ca un fel de placa turnanta in istoria noastra recenta, dovada ca exista un fel de intrepatrundere eficace intre natura, cosmos si om.
Seismul actual din China s-a exprimat tot intr-un context agitat, pricinuit de apropierea Olimpiadei de Vara si mai ales a revoltei populatiei tibetane, care s-a tot saturat de autoritatea Beijingului. Intrucat China este o putere uriasa cu un potential social-economic inepuizabil, deducerea unor ample reforme democratice ar fi destul de hazardata. Oricum, chinezii gandesc altfel democratia decat o gandesc europenii si din pacate pentru un asiatic drepturile omului au o cu totul alta rezonanta decat pentru un european. De aceea am si vrut noi tot timpul sa fim europeni, tocmai ca sa scapam de pericolul asiatismului, ceea ce ar fi insemnat o alterare grava a fiintei noastre orientate spre libertate si emancipare. si din aceste motive o asemenea tragedie nu ne poate lasa indiferenti.
Martie ’77 a fost falia intre ceausismul cu fata umana si cel cu fata bestiala. Dupa cum, cu 37 de ani in urma de atunci, seismul din noiembrie 1940 a reprezentat tot o ruptura intre Romania interbelica ingaduitoare si cosmarul razboiului ce avea sa ne arunce direct sub ocupatia sovietica. Un viitor seism de acum incolo – Doamne fereste! si sa aiba loc cat mai tarziu – va putea aduce in Romania o serie de mutatii. Determinismul pare nefiresc, dar in asemenea situatii e bine sa mai renuntam la pozitivismul ferm. Mutatiile insa sunt greu de prevazut.
