Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cine îi dă o mână de ajutor lui Ponta la prezidențiale. Și de ce

Alina Mungiu-Pippidi Actualizat: 30.07.2014 - 21:45

Cu lansarea lui Victor Ponta la prezidențiale și începutul de reunificare al celor două partide din fosta Alianță DA ne apropiem de o clarificare a scenei politice. Aceasta rezolvă unele probleme; creează câteva noi; și lasă unele neatinse. Per total însă, o clarificare e o clarificare, mai bună ca bâzâiala de stup de viespi de până acum.

Share

Cu lansarea lui Victor Ponta la prezidențiale și începutul de reunificare al celor două partide din fosta Alianță DA ne apropiem de o clarificare a scenei politice. Aceasta rezolvă unele probleme; creează câteva noi; și lasă unele neatinse. Per total însă, o clarificare e o clarificare, mai bună ca bâzâiala de stup de viespi de până acum.

La PSD, cu plecarea lui Liviu Voinea la Banca Națională (un câștig pentru BNR, pentru că Voinea, ca și Dăianu, sunt profesioniști, nu pesediști) tabăra reformatoare și legată de UE s-a redus drastic, spre avantajul lui Liviu Dragnea și a alor săi. M-aș bucura să mă înșel, dar mă tem că vor urma cheltuielile neprevăzute pe care Voinea, cu sprijinul lui Ponta, le evitase acum un an, făcând din 2013 un an economic foarte bun. Dnul Dragnea înțelege administrația, dar de la ce vrea la ce poate nu e totdeauna simplu: s-a văzut la legea regionalizării și descentralizării, picată cu cvasiunanimitate la CCR. Nu îl cred, cu toate astea, un hoț ordinar de voturi (dovezile contra lui în marele rechizitoriu DNA lipsesc), tot așa cum ideea că Ponta face jocul Rusiei e propagandă neagră pentru cretini, care nu se numără neapărat în jumătatea de milion de analfabeți găsiți de Dan Popa în statistici. Deci nu trebuie identificat PSD cu alternativa catastrofică. Nu o să ajungem nici la ruși, nici nu or să mănânce termitele toți kilometrii de autostradă viitori. Dar ni se propun un președinte care, deși tânăr, echilibrat și vorbitor mai bun în limbi străine decât predecesorul său (apariții de succes la CNN și BBC), nu are anvergura și biografia unui președinte de țară și un partid fără nimeni cu autoritatea de a face ce trebuia făcut, cum a început Geoană când a cedat imunitatea lui Adrian Năstase, să renunțe la practicile și oamenii cei mai corupți înainte de a fi forțat să o facă prin mijloace politice. Nu mă îndoiesc că mulți oameni tineri se vor identifica cu dl Ponta, care are o viață de familie simpatică, iar comentariile de la ziariștii BBC i-au fost favorabile după apariție. Dar câtă lume chiar crede că el conduce de facto guvernul și va conduce și țara? Și chiar crede cineva că are în sondaje scorul fabulos care e vehiculat? Chiar eliminând jumătatea din sondaje la care s-au deranjat unii să iasă pe teren să întrebe lumea, mai scădeți zece procente ca să ajungeți pe la adevăr. Ca atare, cei de zic că are de muncit pentru zece procente se iluzionează. Ponta e la ora asta răspunsul corect în sondaje, liderul actual și previzibil, de asta stă așa de bine. Nici pe departe însă bătălia prezidențială nu e câștigată pentru el.

Opoziția s-a clarificat weekendul trecut ca o opoziție post-Băsescu.
O fi ea cam hibridă – niște liberali care trec de la liberali la populari ca să încheie cu numele PNL și o ștampilă creștină sunt cam greu de digerat - dar ceva de-zaprobat așa de violent, simultan de Victor Ponta și de Elena Udrea, acești doi vechi parteneri de afaceri care se tot prefac că se luptă nu poate fi decât un pas în direcția bună. La capitolul pierderi, mașina de distrus a PSD s-a pus în mișcare și a produs pe dl. Tăriceanu - o tristă amintire a sinelui său din vremuri mai bune și destui liberali fripturiști, a căror rezervă m-aș mira să fi secat. Asta încă nu ar fi nimic, dar noua formațiune reunită de dreapta nu are presă, că toți banii de construit imperiul voiculescian în oglindă cunoscut sub numele de „presă băsistă“ nu veneau de la PNL, nici de la PDL, decât în mică măsură. Veneau și vin - în proporție mai redusă - de la un grup de afaceriști care a prosperat sub d-nul Băsescu și d-na Udrea, strâns legați de cea din urmă, și care deci nu au deloc interesul să sprijine o dreaptă unde nu au asigurat ce aveau sub ea. De asta, în weekendul cu Congresul s-au dovedit mai al dracului decât presa lui Ponta, cel puțin la adresa lui Klaus Iohannis. Un fals pretinzând că primarul Sibiului are termen în procesul cu ANI la Curtea de Apel Alba, care i-ar fi respins contestația, taman pe 16 septembrie, a făcut deliciul nostru, care lucram la juriul presei curate weekendul trecut. Printre primele surse au fost inepuizabilul membru al Mișcării Populare, sociologul uiversității Bondrea Haret cu zero lucrări ISI, dl Lăzăroiu, și doamna Udrea însăși. Pe vineri, la timp ca să zdruncine candidatura lui Iohannis din temelii, „știrea“ a fost preluată de mai toată presa afiliată, deși cine dădea click descoperea că materialul Mediafax la bază raporta o știre veche de un an și deja depășită de realitate. Ba chiar și revista 22 a ținut-o pe durata întregului congres pe locul cel mai vizibil și când i-am tras de mânecă ne-au răspuns ceva de genul ok, am greșit, dar nu iese fum fără foc. Dar nu sunt singurii: dacă vreți să vă distrați căutați cu termenul 16 septembrie și Iohannis pe Google și veți vedea câtă intoxicare s-a făcut folosind o știre Mediafax din iulie 2013. Materialele astea nu sunt scrise în redacții și nu vin prin agenții, uneori clientul le plasează direct și își alege locul în publicație, așa a ajuns presa română. Fapt e că toți aceștia vor să amâne desemnarea lui Iohannis, de care evident se tem, doar-doar s-or certa liberalii cu pedeliștii după 5 august. Iohannis a câștigat între timp procesul cu ANI, recursul nu va fi judecat anul acesta (deja termenele se dau prin primăvara viitoare) și e oricum pe legalitatea deciziei curții de Apel din Alba, nu pe fond, iar o eventuală rejudecare dacă se găsește că CA Alba a călcat legea exonerându-l pe primarul din Sibiu se va face pe o lege nouă, că între timp incompatibilitatea respectivă va dispărea (fapt realizat pe trei sferturi). Acuma sigur că omului i se vor mai face plângeri peste plângeri, doar doar o ieși ceva, dar nu pot ei manipula cât pot oamenii vota. Un site „pe surse“ care e al cui dă banii (noul business model al presei e că organele de presă sunt proprietatea unor firme de consultanță care le orientează pe față către cine e clientul plătitor, după modelul pionierat de Evenimentul Zilei) a făcut și el ce a putut, publicând materialul, și mi-a plăcut mult la ei că, din trei texte anti-Iohannis, unul semnat de un deputat PSD, vechi de o lună, altul de o săptămână și altul de o oră, toate aveau același număr de
like-uri, 4.774. Manipularea numărului de cititori și like-uri de pe Facebook a ajuns practică ordinară la noi la publicații, nu mai credeți ce nu citiți direct pe Facebook sau Analytics. România TV a ieșit pe la spartul târgului cu ceva mai de Doamne ajută, traficant de copii că atunci când era student a tradus de vreo două ori pentru o agenție de adopții. Ah, pericolele limbii germane! Dar, ultima găselniță, nici pe asta nu o vorbește candidatul ideal, pentru că tace. A zis omul că s-a săturat de gălăgia politică și că vrea să construiască, nu să se înjure cu Ponta sau Băsescu, e musai că e ceva în neregulă cu el, nu vrea în mahalaua noastră și pace. Ca atare, chiar dacă ai cartea câștigătoare, cum din datele mele pare să fie neamțul, un potențial președinte al tuturor românilor, să-ți faci drum prin asemenea hățișuri va fi greu, cu canalele Ghiță-Voiculescu-Udrea reunificate contra dușmanului comun. Ah, îl uitam pe celălalt socio-log fără lucrări ISI, care a coborât prețul sondajelor așa de jos că nu e de mirare că e inundat cu comenzi de la instituții publice, strategul PSD, dl Dâncu. El îl concurează pe dl. Lăzăroiu la postul de cel mai mare strateg autonumit al dreptei și admirator al Monicăi Macovei, pe care încearcă să o convingă să candideze. S-a făcut coadă la ea de securiști din ambele tabere, care i-ar lua gâtul oricând, dar care i-au descoperit brusc virtuțile. Mai ales pe cea mai mare: că nu ar putea câștiga alegerile, dar ar mai ciobi din legitimitatea lui Iohannis. Toți aceștia lucrează pentru Ponta de zor, cu scopul de a-i oferi o alternativă caricaturală de dreapta, că Tăriceanu plus Ghișe plus Macovei o să îl facă pe Victoraș să pară unic și cu atât mai de valoare.

Se pune întrebarea, văd, dacă alternativa de opoziție creată e una morală. Nu văd de ce, dat fiind că răspunsul e evident. ACL nu este o alternativă morală la PSD-UNPR-PC. Este doar o alternativă ideologică. Nu există alternative morale în elita politică actuală, deși pe dl Iohannis îl cred mai eficient și mai civilizat ca pe alții. Uitați-vă la UDMR, în afara competiției, unde mafia internă l-a dat deoparte pe Kelemen Hunor fără a clipi și ne-au adus un vicepremier de listă neagră - și nu îi putem atinge cu nimic, că la ei nu este nici o alternativă. Dar, la români acum, e mai bine pentru sistemul politic să existe două mari alternative ideologice și două elite clar conturate, să se termine cu traseismul permanent, care corupe mai rău ca orice. Iar soluția resurselor umane salvatoare în zona primarilor e bună. Peste 40 la sută din români au încredere în primari, asta înseamnă că aproape jumătate din primarii din România i-au satisfăcut pe alegători – mult mai mult decât la parlamentari sau miniștri actuali ori foști. Oamenii simt că îi pot controla direct pe primari, și există mai mulți primari și primărițe în România remarcabili, care au reușit să se facă realeși cu scoruri mari și au de ce să facă pasul în politica națională, unde uzura și impostura sunt maxime. În acest fel, o dinamică internă de reformă se cree-ază în noua formațiune de dreapta, și să sperăm că va da roade în viitor.

Alternativa morală sau ideală înseamnă o a treia elită, nu cea comunistă sau postcomunistă, și trebuie să vină de la grupurile de populație activă cu profil post-materialist, cum spuneam toamna trecută. Acest gen de construcție pe orizontală va mai lua timp și cert nu se va materializa până la aceste alegeri prezidențiale. Cum spuneam în primăvara lui 2004, când URR a aterizat pe la mine pe la birou, deși nu păreau să fie șanse ca PSD să piardă în acel an, eu vedeam șanse bune, deci nu era momentul să investim în URR, partid cu oameni noi și onești, ci în Alianța D.A. Cu câteva luni înainte de o confruntare electorală nu e momentul să lansezi ceva nou: oamenii vor să voteze eficient. Din păcate, URR a dispărut după alegerile din 2004, când le-ar fi venit rândul. Partidele de azi se descurcă și fără ajutor de la societatea civilă, iar acest ceva nou trebuie însă să se nască, oricât de lungă va fi gestația. Lumea nu va sta în loc până atunci, dar crearea unei alternative mai curate va fi totdeauna de actualitate.

Alina Mungiu-Pippidi este președinte SAR și profesor de politici publice la Hertie -School of Governance din Berlin.

Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...